S-a nascut Emil Cioran, eseist si filosof, scriitor de limba franceza

Emil Cioran s-a nascut pe 8 aprilie 1911 in Rasinari si a decedat pe 20 iunie 1995 in Paris. A fost un filozof si scriitor român stabilit în Franta.
Tatal sau, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox si consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originara din Venetia de Jos, comuna situata în apropiere de Fagaras. Tatal Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritatile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie materna, Emil Cioran se tragea dintr-o familie din nobilimea transilvana.

Prima lui carte aparuta în 1934 în România, “Pe culmile disperarii”, a fost distinsa cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati si premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au aparut: Cartea amagirilor (1935), Schimbarea la fata a României (1936), Lacrimi si Sfinti (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la fata a României a fost autocenzurat în editia a doua aparuta la începutul anilor ’90, autorul însusi eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, “pretentioase si stupide”.

Desi nu a fost niciodata membru al Miscarii legionare, în perioada interbelica simpatizeaza cu ideile acesteia, fara a fi de acord cu metodele ei violente. Plecat cu o bursa la Berlin în 1933, se declara într-un articol admirator al lui Hitler si justifica provocator Noaptea cutitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie si rusine, aceasta viziune, ca pe o inadmisibila ratacire a tineretii, argumentând prin ea refuzul oricarei implicari a individului în istorie.

Reîntors în tara, ocupa vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul “Andrei Saguna” din Brasov. În 1937, pleaca la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, care i se va prelungi pâna în 1944. În 1940, începe sa scrie “Îndreptar patimas”, ultima sa carte în limba româna, limba pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a carei varianta definitiva (ramasa inedita pâna în 1991) va fi încheiata în 1945, când se stabileste definitiv în Franta.

Dupa moartea Simonei Boué, prietena de o viata a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost gasite în apartamentul lor de o menajera, care a încercat în 2005 scoaterea la licitatie si valorificarea lor. Într-o prima etapa, o hotarâre a Curtii de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecarii, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor catre persoana gasitoare, urmând ca aceasta sa dispuna de ele cum crede de cuviinta. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrari deja aparute, se afla si un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câtiva ani din perioada ulterioara lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un exceptional interes pentru editori si cititori, si probabil ultima scriere inedita a filozofului.