S-a născut Ion Ghica, om politic, prozator și economist, Prim Ministru al României și Președinte al Academiei Române
Ion Ghica s-a născut pe 12 august 1816 la București și a încetat din viață la 22 aprilie 1897 la Ghergani, Dâmbovița.
A fost un om politic, prozator și economist român, considerat unul dintre cei mai străluciți reprezentați ai generației sale. Și-a luat bacalaureatul în litere, la Sorbona (Paris), după care a urmat Școala de arte și manufacturi (1836-1837), în august 1838 absolvă Facultatea de Științe din Paris (știinte matematice), iar în 1840 Școala de mine tot din Paris. În paralel a audiat cursuri la College de France (economie politică) și la Conservatorul de Arte și Meserii.
Se reîntoarce în Principatul Moldovei, unde devine profesor la Academia Mihăileana, iar în 1844, lansează împreună cu Mihail Kogâlniceanu, săptămânalul Propășirea. În 1948 face parte din conspirația care dorea unirea celor două principate sub conducera Domnului Mihail Sturza (24 aprilie 1794 – 8 mai 1884, domn al Moldovei între aprilie 1834 și iunie 1849). În urma eșuării conspirației, trece în Țara Românească, unde reactivează societatea secretă Frăția.
În urma revoluției din 1848, este trimis de către Guvernul provizoriu, al Țării Românești, ca emisar special la Înalta Poartă. În urma eșuarii revoluției rămâne refugiat la Istanbul și este numit de către Înalta Poartă Bey al Samosului, unde stârpește pirateria. Pentru meritele sale deosebite este înobilat, primind titlul de Prinț de Samos.
După 1859 se întoarce în România, unde devine Prim Ministru al României de cinci ori: de trei ori al guvernului României (în 1866, 1866-1867 și 1870-1871) și de două ori între 1859 si 1860, la Iași și la București, în perioada în care țările române se uniseră într-un stat, însă păstrau încă două guverne separate. De asemnea devine Președintele Academiei Române de patru ori (1876 – 1882, 1884 – 1887, 1890 – 1893 si 1894 – 1895). În 1881 este numit Ministru plenipotențiar la Londra. Se stinge la moșia sa din Ghergani, Dâmbovița.
Cartea “Scrisori către V. Alecsandri” este capodopera sa de scriitor.