S-a născut Ion Mihalache, om politic român, fondator al Partidului Național Țărănesc

Ion Mihalache s-a născut pe 3 martie 1882 în Topoloveni și a decedat pe 6 martie 1963 în închisoarea comunistă din Râmnicu Sărat.

A fost un politician român, ministru în mai multe guverne, fondator și presedinte al Partidului Țărănesc și vicepreședinte al Partidului Național Țărănesc. A participat la luptele din Primul Război Mondial, fiind distins pentru actele de vitejie cu Ordinul Mihai Viteazul. După Primul Razboi Mondial a fondat Partidul Țărănesc, care avea drept obiectiv emanciparea țărănimii și împroprietărirea cu pământ.

În 1920, a promovat o lege revoluționară pentru acea perioadă, care dispunea împroprietărirea școlilor agricole cu pământ (cunoscută sub numele de Legea Mihalache). În 1926 Partidul Țărănesc se unește cu Partidul Național Român condus de Iuliu Maniu, fondându-se astfel Partidul Național Țărănesc.

În 1940 solicită să fie încorporat ca să poată participa la lupte. Este trecut în rezervă, după câteva zile, din ordinul personal al Mareșalului Anontescu.

După venirea la putere a comuniștilor este arestat pentru așa numită Diversiune de la Tămădău, judecat și condamnat la închisoare pe viața. Se stinge la 80 de ani în celula nr. 33 în urma înfometării, a bătăilor și torturii în închisoarea de la Râmnicul Sărat, condusă de torționarul Alexandru Vișinescu, în aceeași zi dar la 10 după moartea lui Iuliu Maniu în închisoarea de la Sighet.

“Între 25 octombrie şi 11 noiembrie 1947 s-a judecat procesul organizat fruntaşilor naţional-ţărănişti. La 12 noiembrie 1947 Ion Mihalache a primit sentinţa la „temniţă grea pe viaţă”. A urmat un lung drum al închisorilor comuniste. Către sfârşitul anului 1947 a fost trimis la penitenciarul Galaţi unde a stat până la 14 august 1951 când a fost transferat la închisoarea Sighet. În toamna anului 1953 a fost dus de la Sighet la Ministerul de Interne unde timp de un an jumătate s-au exercitat presiuni asupra sa pentru a semna o declaraţie de negare a propriilor crezuri politice şi de acceptare a colaborării cu regimul. A refuzat pactizarea cu autorităţile comuniste şi, în 1955, a fost trimis la penitenciarul Râmnicu Sărat în regim de exterminare fiind încarcerat cu numărul matricol 51 la celula nr. 35. La Râmnicu Sărat a fost supus unui regim de detenţie inuman, extrem de dur cu „bătăi sistematice”, măsuri de izolare, lipsă de alimente, lipsa unei asistenţe medicale şi a medicamentelor, condiţii de igienă precare, lipsa căldurii în celule în perioada iernii. A protestat permanent faţă de regulamentele abuzive din închisoare şi de fiecare dată a fost pedepsit.

Într-o comunicare prezentată în martie 1993 la simpozionul Ion Mihalache în faţa istoriei, Ion Diaconescu relata cum în 1957, când a ajuns la închisoarea Râmnicu Sărat împreună cu un lot de ţărănişti, l-a auzit pe Ion Mihalache care din celula în care era închis striga: „Aici Ion Mihalache. Sunt terorizat că nu vreau să dau declaraţiile mincinoase ce mi se cer. Sunt bolnav şi mi se refuză medicamentele”.Diaconescu declara că la Râmnicu Sărat, şase ani aproape zilnic l-a auzit pe Mihalache cum gemea când era lovit de gardieni şi era aruncat jos pe ciment pentru că nu se mai putea scula din pat. Regulamentul închisorii prevedea că între orele 5 dimineaţa şi 10 seara deţinuţii nu aveau voie să se atingă de pat.

În august 1962 deşi era grav bolnav, având o hemipareză stângă, Ion Mihalache a fost pedepsit cu 5 zile de izolare pentru că „ţipa” în celulă. Starea de sănătate i s-a agravat în timpul încarcerării la Râmnicu Sărat. La începutul anilor ’60 era diagnosticat cu „spasm cerebral” şi „agravarea herniei inghinale”. Răpus de boală şi de chinurile unei detenţii de nesuportat, Ion Mihalache a decedat la 5 februarie 1963 la penitenciarul Râmnicu Sărat. Într-una din mărturisirile sale despre perioada de detenţie de la Râmnicu Sărat, Corneliu Coposu se referea la condiţiile în care a murit Mihalache: „Ion Mihalache a murit în anul 1963 în închisoarea de la Râmnicu Sărat, unde nu se acorda niciun fel de asistenţă medicală. Sigur, la starea lui a contribuit şi regimul de detenţie şi de alimentaţie. Încetul cu încetul, datorită inaniţiei şi brutalităţii inumane la care a fost supus, a murit. Ca şi ceilalţi deţinuţi decedaţi, a fost aruncat în pielea goală, într-un cimitir mlăştinos, aşa încât osemintele sale nu vor fi niciodată recuperate”.*

Despre omul şi politicianul care a fost Ion Mihalache, Ion Diaconescu spunea:

„Modest dar curajos, dominat de bun simţ, cinstit cu sine însuşi şi cu semenii săi, harnic ca o albină, totdeauna şi-a consumat întreaga energie pentru binele celor năpăstuiţi. Având permanent faruri călăuzitoare credinţa creştină şi iubirea de patrie, era firesc să nu rătăcească drumul”.

*surse – https://www.iiccr.ro/; http://memorialulramnicusarat.ro/