S-a nascut Lucian Blaga, poet, dramaturg, filozof si eseist roman

Lucian Blaga s-a nascut pe 9 mai 1895 la Lancram, langa Sebes, judetul Alba si a incetat din viata pe 6 mai 1961, la Cluj. A fost un filozof, poet, dramaturg, traducator, jurnalist, profesor universitar si diplomat roman. Este coniderat unua dintre cele mai importante personalitati culturale romanesti.

A urmat cursurile Facultatii de Teologie din Sibiu si Oradea in perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licenta in 1917. A studiat filosofia si biologia la Universitatea din Viena intre anii 1916 si 1920, obtinand titlul de doctor în filosofie. A debutat in ziarele aradene Tribuna, cu poezia Pe tarm (1910), si in Romanul, cu studiul “Reflectii asupra intuitiei lui Bergson” (1914). Publica la Sibiu, in 1919, placheta de versuri “Poemele luminii” (reeditata in acelasi an la Cartea Romaneasca, in Bucuresti), precum si culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu. Prima sa drama, “Zamolxe”, ii apare in ziarul Vointa (1920), iar in volum in 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Dupa Dictatul de la Viena, se afla in refugiu la Sibiu, insotind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferentiaza la Facultatea de Litere si Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major in formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu si o mare influenta asupra lui Ion Desideriu Sarbu. Revenit in România reintregita s-a daruit cauzei presei romanesti din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj si Banatul din Lugoj. In anul 1926 a intrat in diplomatie, ocupand succesiv posturi de atasat cultural la legatiile tarii noastre din Varsovia, Praga, Lisabona, Berna si Viena. A fost atasat si consilier de presa la Varsovia, Praga si Berna (1926–1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936–1938) si ministru plenipotentiar al Romaniei in Portugalia (1938–1939). A fost ales membru al Academiei Romane in anul 1937. Discursul de receptie si l-a intitulat “Elogiul satului romanesc”. In anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutata temporar la Sibiu in anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940–1944). La Sibiu redacteaza, incepand cu 1943, revista Saeculum, care va aparea un an. A functionat ca profesor universitar pana in 1948, cand a fost indepartat cu brutalitate de la catedra. Motivul este de natura politica: se pare ca Blaga a refuzat invitatia de a conduce Partidul National Popular, un satelit al Partidului Comunist. Din 1948, fiind indepartat de la catedra, a lucrat in cadrul filialei din Cluj a Academiei Romane ca bibliograf. Devine cercetator la Institutul de Istorie si Filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-sef (1951–1954) si director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeana a Bibliotecii Academiei.

In anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte si de criticul Basil Munteanu, dar se pare ca ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatura. Cei doi nu locuiau in Romania. Rosa del Conte era autoarea unei carti despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Autoritatile comuniste nu au sprijinit in niciun fel aceste gesturi, pentru ca Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise pana la editia din 1962 ingrijita de George Ivascu. Rosa del Conte a recunoscut ca paternitatea ideii ii apartine lui Mircea Eliade, cel care publicase la moartea lui Blaga, in 1961, un emotionant necrolog intitulat “Tacerile lui Lucian Blaga”.