S-a nascut Mircea Vulcanescu, filozof, sociolog si economist roman

Mircea Vulcanescu s-a nascut pe 3 martie 1904 in Bucuresti si a decedat pe 28 octombrie 1952 in inchisorile comuniste din Aiud. A fost un filosof, sociolog, economist si profesor de etica român.

S-a nascut pe 3 martie 1904, la Bucuresti, în familia unui inspector financiar. A urmat liceul la Galati si Bucuresti. De foarte tînar si-a descoperit dexteritati de activist social: la 12 ani a devenit cercetas, iar la 16 s-a înscris în Societatea culturala “Înfratirea româneasca”. Din adolescenta a scris poezii si eseuri (“Constiinta nationala la români”, ”Cine e poetul românismului”).

În 1921 s-a înscris la Facultatea de Filosofie si Litere si la Facultatea de Drept din Bucuresti. A fost un membru remarcabil al Asociatiei Studentilor Crestini din România (ASCR). În anul universitar 1923 – 1924 si-a satisfacut stagiul militar, ca voluntar, la scoala militara de geniu din Bucuresti, unde a obtinut gradul de sublocotenent. În timpul studentiei a scris mai multe lucrari filosofice: Cercetari asupra cunostintei, Introducere în fenomenologia teoriei cunostintei, Misticismul si teoria cunostintei. A proiectat Sistemul meu filosofic: existentialismul. A publicat mai mult articole în Buletinul ASCR. A crescut sub influenta profesorilor sai Dimitrie Gusti si Nae Ionescu.

În 1925, si-a luat licentele în Filosofie si în Drept. În primavara aceluiasi an a participat la campania monografica organizata de Dimitrie Gusti în comuna Goicea-Mare, judetul Dolj. Tot atunci s-a casatorit cu Anina Radulescu-Pogoneanu, o colega de facultate.

Începînd cu toamna lui 1925, Mircea Vulcanescu a facut studii de specializare la Paris, intentionînd sa-si dea un doctorat în drept si altul în sociologie. Vremurile nu i-au permis sa-si definitiveze studiile. În iarna lui 1927, a început colaborarea la Gândirea. A continuat sa aiba o vie activitate în cercurile cultural-religioase la Paris, unde a conferentiat în repetate rînduri. În octombrie 1928, a început sa colaboreze la Cuvântul, unde va scrie pîna la suspendarea ziarului în 1933.

În anul universitar 1929 – 1930, a fost asistent onorific la catedra profesorului Dimitrie Gusti. Apoi, a fost profesor de economie politica si stiinte juridice la Şcoala de Asistenta Sociala, pîna în 1935. S-a despartit de sotia sa, Anina Radulescu-Pogoneanu. Pe 27 aprilie 1930 s-a casatorit cu Margareta Ioana Niculescu, o alta fosta colega de facultate, profesoara de liceu. Între timp, a publicat articole pe teme religioase, eseuri filosofice si texte de economie politica a mers în campaniile monografice organizate de profesorul D. Gusti; a conferentiat cu diverse ocazii si a participat la emisiunea ”Universitatea Radio” de la Radiodifuziunea Româna.

Pe 13 octombrie 1931 a iesit în public asociatia culturala ”Criterion”, la simpozioanele careia Vulcanescu a sustinut comunicari. A colaborat la Viata Universitara, Realitatea ilustrata, Ultima ora, Pan, Azi, Prezentul, Criterion, Convorbiri literare, Izvoare de filosofie, Index, Dreapta, Floare de Foc, Familia, Cuvîntul studentesc, Gînd românesc, Ideea Româneasca, Excelsior, de multe ori sub pseudonim.

Din iunie 1935, a detinut functia de director general al Vamilor pîna în septembrie ’37, cînd a fost demis dupa ce a descoperit contrabanda cu bauturi si tigari facuta de Eduard Mirto, fost ministru al Comunicatiilor. Totusi, a fost numit director al Datoriei Publice în acelasi Minister al Finantelor. În acei ani a calatorit mult pentru interesele statului român în mai multe capitale europene. În anii urmatori, a ocupat de asemenea pozitii importante în administratia nationala: 1940 – 1941, director la Casei Autonome de Finantare si Amortizare si presedinte al Casei Autonome a Fondului Apararii nationale, pentru ca din 27 ianuarie 1941 sa fie subsecretar de stat la Finante, pîna la 23 august 1944. În aceasta perioada, a fost asistent onorific la catedra de Sociologie a profesorului Dimitrie Gusti.

Regele Carol al II-lea si ulterior regele Mihai I i-au conferit distinctii si mari ordine nationale, în semn de recunoastere pentru serviciile aduse statului român.

Dupa 23 august ’44, a revenit pe postul de sef al Datoriei Publice, unde a ramas pîna pe 30 august 1946, cînd a fost arestat în lotul al doilea al fostilor membri ai guvernului Antonescu, calificati drept ”criminali de razboi”. La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temnita grea.

Scrieri: Teoria si sociologia vietii economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat În ceasul al 11-lea Cele doua Românii; Gospodaria taraneasca si cooperatia etc.