S-a nascut Nichita Stanescu, poet, scriitor si eseist roman

Nichita Stanescu s-a nascut pe 31 martie 1933 in Ploiesti si a decedat pe 13 decembrie 1983 in Bucuresti.

Tatal sau a fost Nicolae H. Stanescu(nascut la 19 aprilie 1908),  in linie paterna, Nichita Stanescu tragandu-se dintr-o solida familie de mici mestesugari si comercianti romani, la origine tarani prahoveni veniti in Ploiesti pe la inceputului secolului nouasprazece. Mama sa, Tatiana Cereaciuchin a fost nascuta in 16 februarie 1910, la Voronej, intr-o familie de conditie nobila din partile Donetului, refugiata apoi in Romania. Se muta la Ploiesti unde va intalni pe Nicolae Stanescu. Tinerii se vor casatorii la 6 decembrie 1931.

Educatie: 1944 – 1952: Liceul “Sf. Petru si Pavel”, devenit “I.L. Caragiale” din Ploiesti; 1952 – 1957: Facultatea de filologie a Universitatii din Bucuresti.

In 1952 se casatoreste cu Magdalena Petrescu, iubirea sa din adolescenta dar tinerii se despart dupa un an.

1955 – Transcrie Argoticele sale care nu au fost publicate si vazute ca profund neserioase.

1957 – In martie Nichita Stanescu debuteaza simultan in revistele Tribuna si Gazeta literara din Cluj cu trei poezii.

1957 – 1968: Este pentru scurt timp corector si apoi redactor la sectia de poezie a Gazetei literare (director Zaharia Stancu).

1960 – La sfarsitul anului debuteaza cu volumul Sensul iubirii, 112 de pagini de poezii.

1962 – La 6 iunie se casatoreste cu Doina Ciurea, a carei dragoste de aproape zece ani va fi subiectul volumului “O viziune a sentimentelor”.

1963 – Primul pas peste hotare al poetului, in Cehoslovacia.

1964 – Apare la inceptul anului O viziune a sentimentelor, un volum cu care poetul primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. O cunoaste pe Gabriela Melinescu, in tensiunea relatiei lor poetul creeaza cele mai explozive opera ale sale.

1965 – Apare in martie volumul de poezii “Dreptul la timp”, 84 de pagini.

1966 – Publica doar 11 Elegii, totate Elegiile vor apare anul viitor in prima sa antologie, Alfa.

1967 – Trei carti ale sale sunt tiparite, Rosu Vertical, antologia Alfa, si volumul de poezii Oul si sfera. Poemele sale incep sa aiba o aura melancolica cu o stare de regret.

1969 – Tipareste Necuvintele, 216 pagini de poezii in acest volum care primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare si volumul de poezii Un pamant numit Romania, 150 de pagini. Este numit redactor sef adjunct al revistei Luceafarul, alaturi de Adrian Paunescu.

1970 – 1973: Este redactor sef adjunct la Romania literara, revista condusa de Nicolae Breban.

1970 – Publica In dulcele stil clasic, 212 pagini de poezii, si a doua sa antologie, Poezii. Sustine o rubrica lunara in revista Arges.

1971 – Apar in Iugoslavia doua carti traduse, Belgradul in cinci prieteni, editie bilingva de poezii inedite si Nereci.

1972 – Publica doua noi volume de poezii, Belgradul in cinci prieteni si Maretia Frigului. Pentru volumul de eseuri Cartea de recitire obtine pentru a treia oara Premiul Uniunii Scriitorilor.

1973 – Scoate o antologie numai de poezii de dragoste Clar de inima.

1974 – In martie, de ziua lui, are o revelatie a mortii sub forma unui ingrozitor tunel oranj – odiseea sa “spatiala” va cintinua.

1975 – Obtine pentru ultima oara Premiul Uniunii Scriitorilor si i se atribuie premiul international “Gottfried von Herder”. Tipareste a patra sa antologie, Starea poeziei, in populara colectie “Biblioteca pentru toti”. E publicist comentator la Romania literara. Se muta in ultima sa locuinta, Str. Piata Amzei nr. 9.

1977 – La 4 martie poetul incearca, in zadar, sa salveze pe prietenul sau Nicolae Stefanescu, si este lovit de prabusirea unui zid dupa cutremur. In urma socului face o scurta paralizie a partii stangi a corpului care va lasa urme si dupa vindecare.

1978 – Publica volumul de poezii Epica Magna, 216 de pagini, cu care primeste premiul “Mihai Eminescu” al Academiei. 1979 – Lanseaza volumul de poezii Opere imperfecte.

1980 – Propus de Academia suedeza, poetul candideaza la Premiul Nobel alaturi de Elitis, Frisch, Senghor si Borges. Premiul este dat poetului grec Odysseas Elitis. Discul “Nichita Stanescu – o recitare” este scos de “Electrecord”.

1981 – In august are prima criza hepatica. Aceste crize vor continua in toamna si poetul se interneaza la spitalul Fundeni.

1982 – In februarie moare tatal poetului. Volumul Noduri si semne, subintitulat “Recviem pentru moartea tatalui” este o selectie din tot ce a scris poetul de la ultima sa aparitie editoriala. In iulie se casatoreste cu ultima sa sotie, Todorita Tarita (Dora). Calatoreste prin Macedonia si Iugoslavia inainte sa-si fractureze piciorul stang in noiembrie in Vrancea care-l va imobiliza in casa sase luni.

1983 – Ascunde fata de toti semnele maladiei sale si afiseaza un optimism cu care si medicii sunt uimiti de rezistenta si vitalitatea sa extraordinara. La 31 martie, implinirea a 50 de ani a poetului este aproape o sarbatoare nationala in lumea artei si literaturii. Continua sa apara traduceri a poeziilor sale peste hotare, in mod special in Iugoslavia unde va avea o criza foarte grava, necesitand interventia medicilor. Mai recita poezii si la Timisoara si la Drobeta-Turnu Severin, la nunta prietenilor sai de familie pe 9 decembrie. Se intoarce cu trenul, si cu greu, la Bucuresti cu Dora si cu tinerii nou casatoriti seara tarziu pe 12 decembrie. Pe la miezul noptii durerile din zona ficatului sunt ingrozitoare si este adus cu salvarea la spitalul de Urgenta unde crizele devin extrem de violente si poetul se stinge din viata la orele doua si zece minute.

Opera: Argotice (1955); Anica La poarta Bocet Nu mai palpaie; Cantec de dor; Primavara Cantec de lume; Luna in camp; O calarire in zori; Dimineata marina Aertisment Vitraliu; Ce bine ca esti etc.