S-a nascut René Descartes, filozof si matematician francez

René Descartes s-a nascut pe 31 martie 1596 si a decedat pe 11 februarie 1650. Este cunoscut de asemenea si cu numele latin Cartesius, si a fost un filozof si matematician francez.

S-a nascut in localitatea La Haye en Touraine in 1596, fiind al treilea copil al cuplului Joachim si Jeanne Descartes, o familie de mici nobili din regiunea Touraine, Franta. La numai un an de la nasterea lui René, mama sa se stinge din viata ; Descartes va fi crescut de o doica si se pare ca a fost contaminat de boala de plamani care a cauzat moartea acestuia. In 1604, la varsta de 8 ani, este incredintat noului asezamant al iezuitilor din La Fleche, bastion al gandirii aristotelice. Aici studiaza latina si greaca, precum si matematica, fizica, logica, morala si metafizica. Il cunoaste pe polimatul Marin Mersenne, cu care va purta o vasta si variata corespondenta si va intretine o relatie indelungata de prietenie intelectuala. Intre 1614 si 1617 isi ia bacalaureatul si licenta in drept la Universitatea din Poitiers.

In 1618 Descartes se inroleaza intr-una din armatele “la moda” de pe atunci, cea a printului de Orania, fara vreun imbold deosebit pentru viata militara. Incartiruit in Olanda, la Breda, Descartes se va intalni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman, matematician si fizician care-i stimuleaza lui Descartes gustul inventiei siintifice. Tot in 1618, Descartes scrie un mic tratat de muzica (Compendium Musicae), dedicat lui Beeckman, si se ocupa intens de matematica.

In aprilie 1619 pleaca din Olanda spre Danemarca si Germania. Asista la incoronarea (28 iulie) imparatului Ferdinand al II-lea, la Frankfurt. Petrece iarna la Neuburg, pe Dunare, angajat in armata catolica a ducelui de Bavaria in decursul “razboiului de 30 de ani” (1618-1648). In noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce ii releva “fundamentele unei stiinte admirabile”, ideile directoare ale metodei sale de mai tarziu. Intre 1621 si 1622 –sejur in Franta la La Haye. Isi vinde averea, pentru a-si asigura linistea si “independenta materiala”. Intre 1623-1625 scurt sejur la Paris. Calatoreste in Elvetia, Tirol si Italia. In 1628 compune, in latina “Regulile pentru indrumarea mintii”, lucrare neterminata si ramasa inedita pana in 1701.

In toamna lui 1628 se stabileste in Olanda, unde ramane 20 de ani. Sunt anii in care publica cele mai importante opere ale sale: Discursul, Meditatiile, Principiile, Pasiunile. In noiembrie 1633 afla de condamnarea lui Galilei si renunta la publicarea tratatului sau “Lumea”, care se sprijinea pe sistemul copernican. In 1635 se naste fiica sa, Francine, conceputa cu o servitoare. In iunie 1637 apare la Leyda, fara semnatura, Le Discours de la méthode, in franceza, urmat de eseurile Dioptrica, Meteorii si Geometria. Urmeaza reactii vii la aceste tratate, mai ales din partea lui Roberval si Fermat, la care se adauga tatal lui Pascal. Tot in aceasta perioada se va declansa si conflictul dintre Descartes si Fermat.

In 1640, in septembrie moare fiica sa Francine iar in octombrie moare tatal sau. Descartes e foarte afectat. In 1641 publica, la Paris, in latina, Meditationes metaphysicae, (Meditatii metafizice), opera sa capitala; traducerea franceza apare in 1647, la Paris, revazuta de Descartes insusi. Descartes trimite tratatul, inainte de publicare, prin intermeiul lui Mersenne, unor intelectuali de seama (printre care Pierre Gassendi si Thomas Hobbes) si unor iezuiti (printre care tanarul teolog Antoine Arnauld) pentru ca acestia sa-si exprime obiectiile la pozitiile sale metafizice. Asa iau nastere ‘Obiectiile si raspunsurile’, care vor fi publicate odata cu tratatul si fac corp comun cu acesta, avand un important rol explicativ.

Intre 1642-1644 are loc prima confruntare majora a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o indelungata polemica la Universitatea din Utrecht, cu Voetius, profesor de teologie si rector al universitatii, care il acuza pe Descartes de calomnie si de ateism. Polemica a dus la condamnarea “filosofiei noi” in Olanda si a continuat la Leiden pana dupa moartea lui Descartes, implicand tot mai multe personaje.

In 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei), scrise cu intentia de a inlocui manualele aristotelice, contribuie la sporirea renumelui lui Descartes si la diseminarea filosofiei carteziene. Intre 1645-1646, la solicitarea printesei palatine Elisabeta de Boemia, scrie Les Passions de l’âme (Pasiunile sufletului), publicata abia in 1649. Descartes intretine o semnificativa corespondenta cu printesa Elisabeta de Boemia. Descartes accepta in 1649 invitatia din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa in indepartatul si frigurosul tinut nordic. Se stinge din viata pe 11 februarie 1650 in urma pneumoniei contractate in timpul deplasarilor de la resedinta sa la palatul regal pentru a preda filosofia, la orele cinci ale diminetii – singurul moment al zilei in care regina considera ca avea “mintea limpede”. Ramasitele pamantesti sunt transportate, in 1667, in Franta la Saint-Etienne-du-Mont. Abia in 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. Cartezianismul ramane unul din curentele de gandire dominante pe toata cea de-a doua jumatate a secolului al XVII-lea, fiind continuat, pe plan metafizic, de Spinoza si Leibniz.