Sa-l intelegem pe Petre Tutea prin chiar cateva dintre gandurile sale

Pe cine a avut marele ganditor Petre Tutea (n. 6 octombrie 1902, Boteni, România – d. 3 decembrie 1991, București, România) mai aproape sufletului sau? Din scrierile sale, din relatarile prietenilor, din interviurile acordate, din notele mai succinte ori mai largi, ale scriitorilor, filosofilor s.a. toti de inalta tinuta intelectuala, rezulta fara putinta de tagada ca i-a iubit cu toata fiinta sa, primordial pe Dumnezeu si poporul roman.

A fost un OM cum putini au fost cunoscuti pe meleagurile noastre. Sclipitor, spontan, marinimos, de o vasta cultura, pe care a infatisat-o mai cu seama oral si mai putin in scris(din vastele sale proiecte ne-au ramas biete fragmente), puternic si mandru(nu intamplator inaintasii sau erau tarani din Muscel), in ciuda anilor de temnita grea la Bucuresti, Jilava, Ocnele Mari, Aiud, suferiti pentru ideile sale novatoare, crestine, patriotice.

Moare sarac(lasa ca si in intreaga sa viata numai bogat n-a fost!) intr-o garsoniera de langa Cismigiu, unde era chirias. A vrut sa scape de blestemul “chirias la stat”. In acest sens ii scria in primavara lui 1990 lui Emil Cioran, dupa ce-l asigura(a cata oara?) de profunda sa prietenie si incheia astfel: “Am o dorinta, sa cumpar garsoniera mea, fiindca nu vreau sa mor chirias; poate sa-ti serveasca vreodata, la venirea ta in Bucuresti, impreuna cu doamna;(…)Intr-o proprietate a lui Cioran nu ma simt chirias.”

Orfan de tata la numai 9 ani, ajunge copil de trupa. Si tot armata decide sa-l trimita la Campulung spre a urma cursul inferior la liceul de acolo, si la Cluj pentru treapta liceala superioara la liceul “Gherghe Barit”, precum si, mai tarziu, cursurile facultatii de drept. Marele om politic V. Vaida-Voevod il va trimite la Universitatea “Humbold” din Germania.

Cuvintele rostite in temnita din Aiud vor ramane intotdeauna in inimile si mintea romanilor ca o chintesenta a crezului lui Petre Tutea: “Daca murim aici in lanturi si in haine vargate nu noi facem cinste poporului roman, ci poporul roman ne-a facut onoarea sa murim pentru el.”

“Eu(…) am vrut sa ma sinucid(in temnita fiind n.n.)(…)N-am avut curaj. Nu am avut nu curajul fizic, ci pe cel metafizic. N-am vrut sa-l ofensez pe Dumnezeu.”

“Am facut 18 ani de temnita. Am cerut sa ma duc pe front, sa mor cu arma-n mana, si nu mi-au permis.”

“Eu pentru poporul roman ma las impuscat acum, la zid, acolo… Daca e nevoie, pentru poporul roman ma las impuscat cand vrea el. Mai mult nu pot sa ofer poporului roman, decat viata mea.”

“Numai fata de Dumnezeu si de neamul romanesc ma simt nimic, cu toate ca am fost in varful generatiei mele…”

In clipa mortii s-au auzit ultimele sale cuvinte: “Doamne Iisuse Hristoase, ai mila de mine.”

Dar numai cunoscandu-i viata in complexitatea ei, il vom putea intelege pe Petre Tutea in intregime.

Personalitate controversata, Petre Tutea ramane in memoria colectiva prin vorbele sale memorabile(click pe imagine pentru detalii).