Se naște Majestatea Sa Regele Mihai I, Rege al României

Mihai I, Rege al României, Principe al României, Mare Voievod de Alba-Iulia, Principe de Hohenzollern, s-a născut pe 25 octombrie 1921, la Sinaia, România. A fost suveran al României în cele mai grele momente pe care le-a cunoscut Europa, între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. Al doilea rege al României Mari și ultimul rege ortodox al României. Sub presiunea guvernului prosovietic al lui Petru Groza abdică și pleacă în exil, pe 3 ianuarie 1948. Într-un final, se va stabili în Elveția, la Versoix.

Pe 25 decembrie 1990, însoțit de mai mulți membri ai familiei regale, sosește pe aeroportul Otopeni și intră în tară cu un pașaport diplomatic danez. Obține o viză de 24 de ore pentru a merge la Mănăstirea Curtea de Argeș, unde voia sa se reculeagă la mormintele antecesorilor săi regali și să asiste la slujba religioasă de Crăciun. În drum spre Curtea de Argeș este însă oprit de un baraj al poliției, condus înapoi la aeroport și obligat să părăsească țara. În 1992, noul guvern român i-a permis regelui Mihai să revină în țară pentru a participa la prăznuirea Sf. Paști. Regele a fost întâmpinat de populație cu o simpatie deosebită, peste un milion de persoane ieșind în stradă pentru a-l vedea în București. Popularitatea regelui a îngrijorat guvernul președintelui Ion Iliescu, astfel că regelui i s-a interzis accesul în România pentru următorii cinci ani. Abia în 1997, upă înfrângerea electorală a lui Iliescu de către președintele Emil Constantinescu, România i-a reactivat regelui Mihai cetățenia română și i-a permis să își reviziteze propria țară.

A fost căsătorit cu Regina Ana de România, Principesă de Bourbon Parma, până la moartea acesteia în 2016. Are 7 fiice, dintre care Principesa Margareta de România a fost declarată moștenitoarea tronului. A murit pe 5 decembrie 2017, la Aubonne, în Elveția, după o îndelungată suferință. Este înmormântat în necropola regală de la Mănăstirea Curtea de Argeș.

“Important este să nu îţi pierzi credinţa. Cine îşi pierde credinţa e ca un vapor fără busolă. Se rătăceşte.”

“Dacă e unită cu fapta, credinţa noastră ne întăreşte, se face scut în faţa necazurilor. A fi creştin e un mod de existenţă, nu a face din tine un membru al unei asociaţii sau al unei confesiuni. Nu e de ajuns să cunoşti fundamentele credinţei pentru că aşa orice teolog ar fi mântuit. Se vede în felul de viaţă al omului dacă credinţa lui nu este numai o înşiruire de precepte. Nici naziştii, nici comuniştii nu-i iubesc pe cei care se apropie de Dumnezeu cu toată puterea lor de credinţă. Pentru că aceştia nu se mai lasă minţiţi. Un creştin adevărat este o fiinţă lucidă, nu se lasă ademenită pe căi potrivnice naturii lui. El aparţine adevărului, iar adevărul ne eliberează.”

„Înmulţirea dictatorilor a arătat că necredinţa s-a răspândit ca o molimă şi de aceea oamenii au fost lăsaţi în întuneric, pe mâna unor tirani.”

“Dacă nu te laşi condus de Dumnezeu, eşti sortit să fii condus de tirani.”

Descoperiți mai multe gânduri ale Regelui, cititnd volumul Convorbiri cu Mihai I al României, de Mircea Ciobanu, Humanitas, 1991.