Separarea celor 13 colonii de Marea Britanie în timpul Revoluției Americane – Rezoluția de Independență a SUA

Separarea celor 13 colonii de Marea Britanie în timpul Revoluției Americane a avut loc efectiv pe 2 iulie 1776, când cel de al doilea Congres Continental a votat adoptarea rezoluției de independență propusă în iunie de Richard Henry Lee din Virginia prin care se declarau Coloniile Unite independente de guvernarea Imperiului britanic, sub numele de Statele Unite ale Americii. Rezoluția lui Lee a avut trei părți care au fost luate în considerare de Congresul. Odată cu problema independenței, el a propus, de asemenea, stabilirea unui plan de urmărire a relațiilor externe americane și pregătirea unui plan de confederație pe care statele să îl în considerare. Congresul a decis trateze separat fiecare dintre aceste trei părți, formând câte o comisie pentru a dezvolta fiecare parte.

După acest vot, Congresul s-a focusat asupra Declarației de Independență. Declarația practic explică decizia de separare legală a coloniilor de Marea Britanie, și a fost pregătită de un comitet format din 5 membri: John Adams, Thomas Jefferson, Benjamin Franklin, Roger Sherman și Robert Livington. Thomas Jefferson rămâne însă principalul autor. Deci, practic, pe 4 iulie 1776, Congresul a aprobat textul Declarației, dezbătut și revizuit de Congres cu două zile în urmă. De aceea americanii sărbătoresc Ziua Independenței pe data de 4 iulie, dată la care a fost aprobată Declarația de Independență, și nu pe 2 iulie, data adoptării rezoluției de independență.

Comisia responsabilă de pregătirea unui plan în ceea ce privește tratatele propuse puterilor străine a fost formată din John Dickinson, Benjamin Franklin, John Adams, Benjamin Harrison V și Robert Morris. La 27 august, planul modificat al tratatelor a fost trimis înapoi comisiei pentru a elabora instrucțiuni privind amendamentele, iar Richard Henry Lee și James Wilson au fost adăugați în comisie. Două zile mai târziu, comisia a fost împuternicită să pregătească instrucțiuni suplimentare și să raporteze Congresului. Versiunea formală a planului de tratate a fost adoptată pe 17 septembrie. La 24 septembrie, Congresul a aprobat instrucțiunile de negociere a comisarilor pentru a obține un tratat cu Franța, pe baza modelului prevăzut în planul tratatelor; a doua zi, Benjamin Franklin, Silas Deane și Thomas Jefferson au fost aleși comisari la curtea din Franța. Alianța cu Franța a fost considerată vitală în cazul în care războiul cu Anglia urma să fie câștigat, iar țara recent declarată urma să supraviețuiască.

Al treilea comitet a fost format din câte un membru din fiecare colonie, pentru a pregăti un proiect de constituție pentru confederația statelor. Comitetul de elaborare a unui plan de confederație a fost prezidat de John Dickinson; ei au prezentat rezultatele inițiale Congresului pe 12 iulie 1776. Au urmat dezbateri lungi cu privire la chestiuni precum suveranitatea, puterile exacte care trebuie acordate guvernului confederat, dacă au un sistem judiciar și procedurile de votare. Proiectul final al articolelor cu privire la Confederație a fost pregătit în vara anului 1777 și aprobat de Congres pentru ratificare de către statele individuale pe 15 noiembrie 1777, după un an de dezbatere. Proiectul final a fost folosit încă din acel moment, deși nu a fost ratificată de toate statele decât patru ani mai târziu, la 1 martie 1781.

Este imporatnt totuși să precizăm că la debutul războiului revoluționar american în 1775 doar câțiva coloniști din  America de Nord Britanică au susținut în mod deschis independența față de Marea Britanie. Deasemenea coloniștii nu erau opozanți ai monarhiei ci doar dornici de a fi reprezentați cu drepturi egale în parlamentul britanic. Sprijinul pentru independență a crescut constant în 1776, în special după publicarea broșurii “Common Sense” a lui Thomas Paine în ianuarie acelui an. La cel de-al doilea Congres continental, mișcarea pentru independență a fost condusă în principal de o alianță informală a delegațiilor, cunoscuți în cele din urmă drept “Adams-Lee Junto”, după Samuel Adams și John Adams din Massachusetts și Richard Henry Lee de la Virginia.