Sf. Beniamin (sarbatoare romano-catolica)

Si acesta este unul din ceata impurpurata a martirilor, despre care nu avem date precise. Faptul ca era diacon dovedeste o pregatire deosebita din partea lui si o incredere deosebita din partea Bisericii: diaconii erau insarcinati cu administrarea bunurilor materiale ale Bisericii, dar si cu predicarea cuvantului lui Dumnezeu. A murit in 422, in Persia, in timpul persecutiei regelui Izdegerd. Intemnitat timp de 2 ani, pentru ca facea propaganda crestina, si eliberat la interventia imparatului Teodosiu, este din nou inchis si torturat pana la moarte, pentru ca a continuat sa raspandeasca religia crestina.

Beniamin este numele ultimului si al celui mai iubit dintre copiii patriarhului Iacob. Literar tradus, inseamna “fiul mainii drepte”, adica al norocului, al fericirii. Pentru batranul Iacob si sotia lui, Rahela, acest copil a fost o mare fericire, dupa ce il pierdusera pe Iosif, pe care fratii mai mari, din invidie, l-au vandut ca sclav. Exista si o forma feminina: “Beniamina”. La noi se prezinta si in forma Veniamin, si Veniamina, dupa citirea greaca. Acest nume a devenit si nume comun: beniamin, beniamina, aplicandu-se copiilor sau persoanelor – in cadrul unui colectiv – mai mici si mai dragi. “N…” este beniaminul sau beniamina clasei.

Acest nume atat de vechi ne aminteste ca, in fata lui Dumnezeu, suntem cu toti beniamini: “Cine va deveni ca un copil, acela va ajunge in imparatia Tatalui”. La sfantul Botez, peste fiecare crestin s-a rostit expresia: “Acesta este fiul meu mult iubit”.