Sf. Cazimir, rege (sarbatoare romano catolica)

Regina Elisabeta, sotia regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei, a avut treisprezece fii, dintre care doisprezece au purtat coroane regale; al treisprezecelea, purtând numele tatalui sau si fiind al treilea nascut dintre frati, dupa ce a renuntat la coroana regatului ungar, s-a învrednicit sa primeasca o coroana mult mai glorioasa: coroana sfinteniei. Cazimir s-a nascut la Cracovia, în 1458, ca fiu al regelui Poloniei, apartinând dinastiei Iagelonilor, care era de origine lituaniana. Când Cazimir avea treisprezece ani, în Ungaria vecina se petreceau evenimente grave; o mare parte din nobilime s-a rasculat împotriva regelui, Matei Corvin, si i-a cerut regelui Poloniei sa îl trimita pe cel de al treilea fiu al sau, spre a-l alege suveran al Ungariei. Când Cazimir a aflat ca Sfântul Parinte Papa era împotriva depunerii regelui legitim si a înscaunarii prin forta a tânarului principe, a renuntat cu hotarâre la acest plan; a considerat ca însusi Dumnezeu îi vine în ajutor pentru a duce la îndeplinire dorinta ce o nutrea în suflet dupa o viata de renuntare la bunurile trecatoare, traita în umilinta si saracie.
Trebuie sa amintim ca întemeietorul dinastiei iagelonilor, pagânul Iagelon, suveranul Lituaniei, în anul 1385, se convertise la catolicism împreuna cu tot poporul sau si a stabilit o legatura strânsa între Lituania si Polonia. Dinastia iagelonilor va ramâne pe tronul Poloniei pâna în 1572, întinzându-si stapânirea peste teritoriile Prusiei si Ungariei, cu intentia de a realiza visul de demult, ca toate statele dintre Baltica si Marea Neagra sa formeze un singur stat. Angajat în aceasta politica de expansiune, regele Cazimir al IV-lea (l440-1492) i-a încredintat fiului sau, care îi purta numele, sarcina de regent al Poloniei. Tânarul principe, desi bolnav deja de tuberculoza, si-a împlinit misiunea cu cinste, ducând o politica inteligenta, fara a se lasa ametit de seductiile puterii.

A slujit cu credinta tara, dar nu a cedat atunci când tatal sau i-a propus sa o ia în casatorie pe fiica regelui Frederic al III-lea, pentru ca, prin aceasta casatorie, sa largeasca granitele regatului, si asa destul de întinse. Principele Cazimir nu a voit sa renunte la puritate pentru avantaje materiale, pe care nu le dorea. Desi era de o frumusete extraordinara, admirat de toti si dorit ca sot de multe tinere din familiile princiare, Cazimir si-a pastrat inima numai pentru Preacurata Fecioara Maria. „Suflete al meu”, scria el în unul dintre multele „madrigale” dedicate Madonei, „nu lasa nici o zi fara sa-ti aduci omagiile fata de Maria: tine cu evlavie si solemnitate toate sarbatorile ei; preamareste virtutile ei alese. Admira-i desavârsirea si maretia care o ridica peste toate creaturile”.

S-a stins din viata la 4 martie 1484, dupa împlinirea vârstei de 25 de ani, în localitatea Grodno. Îndata dupa moarte, întregul popor polonez l-a cinstit ca pe un sfânt. În anul 1521, papa Leon al X-lea l-a ridicat la cinstea sfintelor altare si l-a declarat patron al Poloniei si al Lituaniei.

La originea cuvântului Cazimir se afla doua nume din limba slava: Kozac – a vesti o porunca, (de unde si cuvântul cazanie), a fi însarcinat cu vestirea legilor, a fi legiuitor, si mir, provenind prin îndulcirea vocalei din mer = celebru, renumit, ilustru. Împreuna sugereaza întelesul de conducator ilustru, vestitor renumit al ordinii. Daca luam cuvântul mir cu întelesul propriu de pace, Cazimir poate însemna si conducator pasnic, vestitor de pace. Sfântul Cazimir, prin viata luil a realizat amândoua sensurile, deoarece a înteles si s-a silit sa urmeze cuvântul lui Cristos: „Acela dintre voi care este mai mare sa fie slujitorul tuturor”.