Sf. Cunegunda si Marin, ostas m. (sarbatori romano-catolice)

Sfanta Cunegunda a fost fiica ducelui de Luxemburg. Din copilarie a dorit si s-a hotarat sa se consfinteasca lui Dumnezeu intr-o manastire, dar pentru a se supune parintilor, a acceptat sa se casatoreasca cu Henric, duce de Bavaria, care apoi a devenit imparat si a fost incoronat de catre Papa in anul 1014. Cunegunda l-a convins pe Henric sa traiasca impreuna o viata de castitate; acesta, el insusi un suflet deosebit de ales, a fost de acord. Cand, la varsta de numai 52 de ani, se afla pe patul de moarte, i-a chemat pe parintii sotiei si le-a spus: „Mi-ati dat-o fecioara, si fecioara v-o incredintez acum voua”. A fost inmormantat in catedrala din Bamberg, pe care a construit-o el insusi. Vaduva Cunegunda s-a retras in manastirea din Kaffungen, unde a murit in faima de sfintenie in anul 1040, fiind inmormantata in catedrala, alaturi de sotul ei.

Numele Cunegundei se afla oarecum in contrazicere cu felul de viata pe care l-a trait. La radacina acestui nume se afla cuvintele germanice vechi Kunni – familie, neam si gunt – lupta, si impreuna arata „o persoana care lupta pentru familie”. De fapt, Cunegunda a luptat pentru familie intr-un sens mai inalt, dorind ca, impreuna cu sotul ei, inca de pe acest pamant sa faca parte din familia cereasca „unde oamenii nu se marita si nu se insoara, deoarece se bucura de viata vesnica”. „Nu toti inteleg acest cuvant, ci numai aceia carora li s-a dat de sus”. Si Cunegunda a primit acest dar ales.