Sf. Ioan Climac (sarbatoare romano-catolica)

Ioan este numele de botez, iar Climac un supranume ce i s-a dat pentru un tratat foarte renumit despre viata ascetica, tratat numit: „Scara Paradisului”; si deoarece, in greceste, scara se spune climax, Ioan a fost supranumit Climac, sau Scararul. Cel care i-a scris viata este un calugar, Daniel, din manastirea de la Raithu, localitate la sud-est de Sinai. Acesta ne spune ca Ioan s-a nascut in Palestina, dar, la varsta de saisprezece ani, a parasit locurile natale si s-a retras intr-o manastire de pe Muntele Sinai, unde, dupa patru ani de pregatire, a primit tonsura monahala. Au urmat nouasprezece ani de aspra viata manastireasca, traita sub conducerea unui batran cu viata sfanta, numit Martiriu.

Murindu-i invatatorul, Ioan s-a retras intr-o chilie singuratica pe Muntele Sinai, la cateva leghe de manastire, unde se cobora sambata si duminica pentru a lua parte impreuna cu ceilalti frati la sfintele slujbe. Isi intretinea viata din munca cu mainile proprii. Chilia lui era fara nici o podoaba si in ea tinea o cruce de lemn, o masa si o banca ce-i servea drept scaun si pat. Singura lui bogatie erau cartile Sfintelor Scripturi si operele parintilor invatatori ai Bisericii; intre ele se afla si „Regula Pastoralis” – „Indrumari pentru Pastorire”, a Sfantului Papa Grigore cel Mare, opera tradusa in greceste pe la anul 600, de catre un patriarh de Alexandria. Nu intamplator am amintit de aceasta opera. Intre „Scara Paradisului” si „Regula Pastoralis” exista o asemanare evidenta, dar multa vreme nu s-a putut explica aceasta legatura, deoarece istoricii erau de acord in a afirma ca Sfantul Ioan Climac ar fi trait in secolul al V-lea descoperirea unor documente noi a permis sa se stabileasca cu precizie data mortii acestui sfant, intamplata in anul 649. Astfel se explica inraurirea Sfantului Grigore cel Mare asupra invataturii ascetice a pustnicului din Sinai, indeosebi in ultimul capitol al cartii, intitulat „Liber ad Pastorem” – „Carte catre Pastor”, in care sunt rezumate datoriile staretilor si ale tuturor celor ce conduc o comunitate religioasa. Ioan Climac a scris „Scara Paradisului”, aceasta expunere clara a invataturii despre viata spirituala, in anii ce au urmat timpului petrecut in reculegere, dupa ce a fost smuls din singuratatea lui draga si asezat la conducerea manastirii de pe Muntele Sinai.

Batranul anahoret – avea de acum saizeci de ani – a primit din ascultare invitatia de a asterne in scris rezultatul meditatiilor sale indelungate asupra trairii virtutilor crestinesti. S-a nascut astfel una din cele mai citite carti despre viata sufleteasca, carte ce a avut o nespus de mare raspandire chiar de la prima aparitie. Scara este facuta din treizeci de trepte, adica treizeci de capitole, corespunzand la treizeci de ani din viata lui Isus. Sfantul Ioan imparte in trei etape drumul sau inaintarea sufletului spre desavarsire; se incepe prin renuntarea la placerile lumii, se continua cu lupta impotriva viciilor si straduinta de insusire a virtutilor, pentru a se ajunge la culmea desavarsirii sufletesti, care consta in unirea cu Dumnezeu prin iubire.

„Dumnezeu e bun si are mila de noi”, „ne acorda darul sau” – este adevarul pe care ni-l aminteste numele Ioan; pentru a ne bucura cu adevarat de darul lui Dumnezeu, e de trebuinta sa facem efortul de a ne urca pana la El, si in acest scop avem trebuinta de „scara” – „climax”. Sfantul Ioan Climac ne vine in ajutor, iar noi trebuie sa evitam greseala de a crede ca putem ajunge la treapta a treia, fara a fi pasit efectiv treapta I si a II-a. Este, de fapt, desfasurarea practica a legamantului de la Botez: intai, ma lepad de Satana, de faptele si de trufia lui, si numai apoi: cred in Dumnezeu Tatal, in Isus Mantuitorul, in Duhul Sfant, si asa ajung la viata vesnica.