Sf. Ioan din Egipt (sarbatoare romano-catolica)

Sfantul Ioan Inaintevazatorul din Egipt s-a nascut la inceputul sec. al IV-lea. El traia in orasul Licopolis (Egiptul Mijlociu) si era tamplar. La varsta de 25 de ani s-a dus la o manastire unde a fost tuns calugar.

Timp de cinci ani Sf. Ioan a trait in mai multe manastiri, dar vrand sa se izoleze de lume s-a dus la Tebaida, in muntele Bolcha, unde a stat multi ani in pustnicie, fara sa-si paraseasca locul. El vorbea cu cei care-l cautau printr-o ferestruica pe unde primea si hrana.

Dupa treizeci de ani de izolare, Sf. Ioan a primit de la Dumnezeu darul inaintevederii. El i-a prezis imparatului Teodosie cel Mare (379-395) victoria asupra inamicilor sai Maximus si Eugenius, precum si o victorie militara impotriva lui Galus. Obisnuia sa le spuna si oamenilor care-i cereau sfatul despre ce avea sa li se intample, ajutandu-i sa ia decizii bune pentru ei. Sfantul le dadea ulei sfintit bolnavilor, ii ungea cu el si acestia se vindecau de diverse boli.

Sf. Ioan a prorocit ca istoricul Palladius, care i-a scris Viata, va deveni episcop, lucru care s-a si intamplat, Palladius devenind Episcop al Bitiniei, in Asia Mica.

Sf. Ioan punea mare baza pe smerenie, sfatuind pe toti sa aiba smerenie: “Urmati viata virtuoasa a sfintilor parinti dupa puterea voastra si daca reusiti ceva, nu va mandriti cu ce ati obtinut pentru ca multi au ajuns la virtutea perfecta dar umplandu-se de mandrie au cazut de la inaltime in prapastie”.

“Cercetati-va cu atentie sa vedeti daca aveti constiinta curata, sa nu va pierdeti puritatea mintii. Nu lasati gandurile sa va napadeasca in timpul rugaciunii. Vrei din vanitate sa fii laudat pentru sfintenia ta sau vrei sa fii sfant doar prin infatisare? Baga de seama ca gandurile lumesti sa nu-ti ocupe mintea in timpul rugaciunii, pentru ca nu e nimic mai neplacut lui Dumnezeu decat sa te rogi Lui cu buzele in timp ce gandurile sunt departe de El. Asta se intampla mai ales celor cu viata caldicica, care nu renunta de tot la lume si asteapta recunostinta din partea oamenilor. Un om a carui minte este a lumii si a lucrurilor sale pieritoare, nu-L poate privi pe Dumnezeu cu ochii sufletului. Este normal ca cel care-L cauta pe Dumnezeu sa-si ridice mintea de la lucrurile lumesti si sa-si indrepte mintea catre Dumnezeu. Cel care a ajuns catusi de putin la cunostinta dumnezeirii (pentru ca nimeni n-o poate dobandi in totalitatea ei), va putea descoperi si cunoaste multe lucruri pe care numai tainele cunoasterii lui Dumnezeu i le poate dezvalui. El va vedea lucruri care urmeaza sa se intample si va avea revelatii divine, asemeni sfintilor. El va face minuni si va obtine tot ce va cere de la Dumnezeu.”

“Iubeste tacerea, fiule, traieste mereu in contemplare divina si roaga-te ca Domnul sa-ti dea o minte luminata, lipsita de ganduri pacatoase. Demn de lauda este sfantul care traieste in lume, isi foloseste virtutile, este bun cu strainii, face pomana sau ajuta pe altii la munca lor si traieste fara manie. Un astfel de om este laudabil pentru ca are o viata curata implinind poruncile Domnului fara sa-si neglijeze indatoririle lumesti.”

“Cel ce lasa altora grijile trecatoare ale lumii este mai bun si mai demn de lauda pentru ca s-a lepadat de sine, si-a luat crucea si L-a urmat pe Hristos. Acesta este in permanenta in contact cu lucrurile divine, fugind de cele pamantesti, fara sa se lase cuprins de nici un fel de griji. Un astfel de om prin fapta buna si prin rugaciunea inchinata lui Dumnezeu devine un om liber, neingradit, care sta drept in fata lui Dumnezeu, cu mintea numai la cele sfinte. Un astfel de om este in continua convorbire cu Dumnezeu.”

Sf. Ioan a ajutat sufleteste multi oameni prin aceste invataturi mantuitoare de suflet, prin predicile sale folositoare si prin viata personala pe care a dus-o in sfintenie.

Sf. Ioan al Egiptului a ajuns la varsta respectabila de nouazeci de ani si s-a dus la Domnul in anul 395.