Sf. Ipatie, episcopul Gangrelor (sarbatoare ortodoxa)

Cel intre sfinti parintele nostru Ipatie a inflorit in Cilicia, s-a nevoit in Galatia, a ajuns arhiereu in Gangre si luand parte la Sinodul intai Ecumenic al celor trei sute optsprezece parinti de Dumnezeu purtatori, a fost cu totul plin de Duhul Sfant. El a ajuns vestit prin aceea ca, dupa ce a rabdat multe ispite, a ajuns sa savarseasca felurite minuni.

Odata cand se intorcea din cetatea imparateasca, unde savarsise minunea uciderii in fata tuturor a balaurului asezat langa camarile imparatesti, si se indrepta catre scaunul sau de la Gangre, unii dintre aceia care impartaseau erezia lui Novat si care de mai multa vreme purtau in inimi ura cumplita impotriva lui, atinandu-i calea in niste locuri stramte si pline de prapastii, pe unde obisnuia sfantul sa treaca si stand ascunsi acolo, cand sfantul a ajuns in dreptul lor au navalit asupra lui, intocmai ca niste fiare salbatice scapate dintr-o cursa, unul cu lemnul, altul cu piatra, iar altul cu sabia, impingandu-l catre prapastie. Si aruncandu-l de la o mare inaltime in acea prapastie, i-au facut o multime de rani, intocmai precum mai inainte facusera si iudeii celui dintai mucenic Stefan. Deci, sfantul cazand pe jumatate mort in apa care trecea prin acea prapastie, dupa ce s-a desteptat din durere, ridicandu-si ochii catre cer, a zis: “Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta”. Dar chiar pe cand se ruga, o femeie necurata si blestemata, luand o piatra mare si lovindu-l in cap, l-a lipsit pe sfant si de ramasita de viata care mai era in el, nenorocita si ticaloasa. Si sfantul suflet al fericitului Ipatie s-a dus in mainile lui Dumnezeu, iar femeia aceea blestemata, fiind cuprinsa de un duh necurat, isi lovea neincetat pieptul cu aceeasi piatra, cu care lovise pe sfant asemenea si toti cei ce luasera parte la uciderea sfantului au inceput sa fie chinuiti de duhurile necurate. Si, ascunzand trupul sfantului intr-o sura cu paie, au plecat de acolo. Dar taranul, a caruia era sura, venind sa ia nutret pentru vitele lui a auzit slavoslovire de cantece ceresti si dand mai apoi de trupul neinsufletit al fericitului parinte, a vestit tuturor aceasta.

Locuitorii cetatii Gangrelor afland despre aceasta, s-au adunat acolo si cu jale de obste luand sfintele moaste ale episcopului lor, le-au adus in cetatea lor, asezandu-le intr-un loc de seama. Iar femeia aceea venind si lovindu-si continuu pieptul cu piatra cu care omorase pe sfant, dupa ce dumnezeiestile lui moaste au fost asezate in mormant, indata a luat vindecare si tot asa si ceilalti ucigasi ai sfantului. Si multe alte minuni s-au mai facut cu prilejul inmormantarii moastelor sfantului, pe care insa, pentru multimea lor, le-am lasat deoparte.