Sf. Matilda (sarbatoare romano-catolica)

Sfanta Matilda a fost sotia regelui Henric I, numit Pasararul, care, in anul 919, a luat in stapanire regatul Germaniei, rupt nu de multa vreme din marele imperiu alcatuit de Carol cel Mare; urmasii lui Henric I, dinastia Ottonilor, au dus regatul pe culmea stralucirii, ajungand sa se considere urmasi ai Imperiului Roman de Apus.

Henric a avut trei fii: Otto, Henric si Bruno. Mai inainte de a muri, in 936, l-a desemnat ca urmas al sau pe Otto, in timp ce Matilda l-ar fi preferat si l-a sustinut pe Henric. Pentru acest motiv, regina vaduva a fost silita sa se retraga in manastire, iar toate bunurile ei au fost puse sub control, motivandu-se ca risipea prea mult in acte de binefacere. In multe icoane, Sfanta Matilda este reprezentata tinand intr-o mana o biserica, iar in cealalta, o punga cu bani; din aceasta punga ies raulete de monede pe care regina, plina de generozitate, le impartea saracilor; adesea, ea insasi, imbracata in haine schimbate, mergea sa-i viziteze in colibele cele mai saracacioase.

Bogata mostenire de care dispunea a folosit-o alinand suferintele, ajutandu-i pe cei lipsiti si intemeind manastiri, alaturi de care ea s-a ingrijit sa fie ridicate si scoli pentru popor. Ea insasi nu stia sa citeasca si sa scrie, ca si Carol cel Mare cu un secol mai inainte, dar a voit sa le dea supusilor sai exemplu, asezandu-se pe bancile scolii alaturi de copiii mici si trudindu-se impreuna cu ei sa descopere tainele abecedarului. Matilda era nascuta in anul 895, din familia contelui Ludovic de Westfalia ea a fost crescuta de o matusa care se numea tot Matilda si era stareta la manastirea din Herford. La varsta de paisprezece ani, cand s-a casatorit cu Henric, duce de Saxonia si apoi rege al Germaniei, era pe deplin pregatita pentru indeplinirea grelelor sarcini ce o asteptau. Inteligenta si activa, s-a dovedit demna sa stea alaturi de suveranul razboinic, straduindu-se cu armele caritatii sa repare nedreptatile si, cu tactul unei inimi pline de omenie, sa potoleasca asprimea luptelor pentru domnie, mai intai pe langa sotul ei, si apoi pe langa cei doi fii, Otto si Henric.

In iubirea ei deosebita fata de Henric, a dovedit ca, pentru ea, ratiunile inimii aveau mai mare greutate decat ratiunile de stat. Ea nu a incetat sa intervina pana cand nu a reusit sa-i impace pe cei doi frati; in anul 947, regele Otto i-a acordat fratelui sau, Henric, ducatul Bavariei. Dupa ce a cucerit teritoriile Italiei, in anul 962, Otto I este incoronat imparat al Imperiului Roman de Apus de catre Sfantul Parinte Papa, si Germania devine, pentru o lunga perioada, natiune conducatoare in Europa. Vazandu-si copiii asezati in rosturile lor si traind in pace, Matilda isi ia ramas bun de la fiul ei, Bruno, numit cel sfant si devenit arhiepiscop de Colonia, si se retrage la manastirea din Nordhausen, apoi la cea din Quedlinburg, unde a murit la 14 martie 968 – si a fost inmormantata alaturi de sotul ei. In scrierile ramase din acea epoca, ea este numita deseori sfanta, „femeie de o pietate admirabila, ideal de regina-crestina”.

Asupra intelesului pe care il are numele „Matilda”, specialistii au pareri diferite; parerea mai raspandita vede in acest nume apropierea a doua cuvinte germanice vechi: math = onoare si hild = lupta astfel, Matilda ar insemna o persoana care si-a dobandit sau isi apara onoarea prin lupta. Un inteles frumos, care ne poate aduce aminte de indemnul insistent al Sfantului Pavel de a ne imbraca cu armele dreptatii si a trai ca fii ai luminii.