Sf. Policarp, martir roman (sarbatoare romano-catolica)

Sfantul Policarp, Episcopul Smirnei, “roditor in toate cele bune” (Col. 1:10), s-a nascut in sec. I si a trait in Smirna – Asia Mica. A ramas orfan la o varsta frageda si a fost crescut de credincioasa vaduva Calista, sfatuita de un inger.

Dupa moartea mamei sale adoptive, Policarp a renuntat la toate bunurile sale si a inceput o viata casta, ingrijind bolnavii si infirmii. El se simtea sufleteste foarte aproape de Sf. Bucolus, Episcopul Smirnei (praznuit in 6 februarie), care l-a facut mai intai diacon, incredintandu-i propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu in biserica, apoi hirotonindu-l in sfanta preotie. Sf. Apostol Ioan Teologul mai traia in acea vreme si, fiind buni prieteni, cei doi mergeau deseori impreuna in calatoriile lor apostolice. Cu putin inainte de a muri, Sf. Bucolus si-a exprimat dorinta ca Policarp sa fie urmatorul episcop al Smirnei. Cand Sf. Policarp a fost sfintit episcop, i s-a aratat Domnul Iisus Hristos. Sf. Policarp si-a condus turma cu ravna apostolica si a fost foarte iubit de cler. Sf. Ignatie al Antiohiei Teoforul “Purtatorul de Dumnezeu” (praznuit in 20 decembrie) ii poarta multa dragoste si mult respect sfantului Policarp. In timp ce se indrepta spre Roma unde il astepta executia, Sf. Ignatie i-a scris Sfantului Policarp urmatoarele: “Aceste vremuri au nevoie de tine pentru a-L gasi pe Dumnezeu, asa cum pilotii au nevoie de vant si marinarii in furtuna cauta un port.”

Intre anii 161-180 imparatul Romei Marcus Aurelius a inceput o crunta persecutie impotriva crestinilor iar paganii au cerut judecatorului sa fie cautat Sf. Policarp, “tatal tuturor crestinilor” si “ademenitorul intregii Asii”. In acest timp, la rugamintile credinciosilor sai, sfantul s-a retras intr-un sat mic nu departe de Smirna. Cand soldatii au venit sa-l ia, el i-a intampinat si i-a poftit la masa, dupa care le-a cerut ragaz pentru rugaciune ca sa se pregateasca pentru martiriu. Suferintele si moartea sa sunt prezentate in “Epistola Crestinilor Bisericii din Smirna catre celelalte Biserici”, una dintre cele mai vechi marturii ale literaturii crestine. La judecata, Sf. Policarp si-a marturisit cu hotarare credinta in Hristos si a fost condamnat sa fie ars de viu. Calaii ar fi vrut sa-l fixeze in cuie de un stalp dar sfantul a spus ca Domnul ii va da putere sa indure flacarile, asa ca il pot lega doar cu niste sfori. Flacarile l-au inconjurat dar nu l-au atins, ridicandu-se deasupra capului sau in forma de bolta. Vazand ca flacarile nu-si fac efectul, paganii l-au injunghiat cu un pumnal iar sangele i-a curs atat de mult din rana incat a stins flacarile. Corpul martirului Policarp a fost incinerat. Crestinii din Smirna au luat cu evlavie ce a mai ramas din corpul sfantului, sarbatorind in fiecare an ziua martiriului sau. Sfantul Irineu din Lyon (praznuit la 23 august), un discipol al Sf. Policarp, a pastrat o relatare despre sfant, pe care o citeaza si Eusebiu in a sa ISTORIE ECLESIASTICA; (V, 20): “Am fost foarte tanar cand te-am vazut la Policarp, in Asia Mica”, ii scria Sf. Irineu prietenului sau Florinus, “dar tot imi amintesc locul unde Binecuvantatul Policarp a sezut si a vorbit, cum a pasit, cum a gandit in viata, cum era infatisarea lui, vorba lui, cum se plimba cu Ioan si cum povestea el insusi ceea ce auzea de la alti marturisitori ai Domnului despre viata, invataturile si minunile Sale”. “Prin mila Domnului am ascultat apoi cu atentie cuvintele lui Policarp, scriindu-le nu pe table ci in adâncul inimii mele. De aceea, pot marturisi in fata lui Dumnezeu, ca daca acest sfant si binecuvantat parinte ar auzi ceva asemanator cu erezia ta, s-ar opri imediat si si-ar exprima indignarea prin expresia lui consacrata: “Bunule Dumnezeu, cum m-ai lasat sa traiesc aceste vremuri!”

In timpul vietii, sfantul episcop a scris mai multe epistole catre obstea sa si catre alti oameni, dintre care singura care a supravietuit pana azi este Epistola catre Filipeni, care, dupa marturia Sf. Ieronim, a fost citita in bisericile din Asia Mica la sfintele slujbe. Aceasta epistola a fost scrisa de sfant ca raspuns la dorinta Filipenilor de a primi niste scrisori despre martirul Ignatie (praznuit in 20 dec) care erau in posesia Sf. Policarp.