Sfanta Ecaterina a Suediei, calugarita Sfantul Romulus (sarbatoare romano catolica)

În prima jumatate a secolului al XIV-lea, în orasul Roma au devenit foarte cunoscute doua femei venite din Suedia: Sfânta Brigita (1303-1373), mama a opt copii, suflet patruns de o credinta adânca, ce a avut o mare influenta în istoria, viata si literatura tarii sale, si regina Cristina, care a umplut cronicile mondene ale orasului cu purtarile ei extravagante. Alaturi de Brigita a venit, în anul 1350, si fiica ei, Ecaterina, a doua dintre cei opt copii, si a preluat de la mama faclia luminoasa a unei vieti traite sub îndrumarea Duhului Sfânt.

Ecaterina s-a nascut în anul 1331. De foarte tânara s-a casatorit cu nobilul Edgar Kürner, si el un suflet îndragostit de frumusetile imateriale, ce a fost de acord cu tânara lui sotie sa-si pastreze juramântul pe care îl facuse în copilarie de a ramâne fecioara mai mult chiar, el însusi a facut legamânt sa urmeze aceeasi cale. La vârsta de 19 ani, Ecaterina obtine de la sot permisiunea de a vizita orasul Roma, cu prilejul anului jubiliar 1350. Aici, nu dupa mult timp, primeste vestea ca sotul a trecut la cele vesnice. De acum înainte, viata celor doua fiinte extraordinare, mama, Brigita, si fiica se va desfasura pe acelasi drum: fiica va participa cu toata daruirea la activitatea spirituala a mamei. Brigita întemeiase în Suedia, la Vadstena, o comunitate de tip cenobitic, formata din manastiri separate pentru barbati si pentru femei si urmând normele de viata calugareasca trasate de Sfântul Bernard, Ecaterina si-a prelungit sederea la Roma pâna la moartea mamei sale, în anul 1373, la 23 iulie. În tot acest timp, a fost alaturi de mama sa în pelerinajele lungi pe care le-a întreprins, având de trecut prin mari primejdii, din care cele doua curajoase femei nu ar fi putut scapa fara un ajutor deosebit din partea lui Dumnezeu.

Sfânta Ecaterina este adesea reprezentata având alaturi de ea un cerb, care, dupa traditie, i-a aparut de mai multe ori si a salvat-o din situatii grele. În 1375, se întorcea în Suedia, aducând cu ea trupul mamei, pe care l-a înmormântat în manastirea din Vadstena ea însasi intra în manastire. Dupa câtva timp, se întoarce la Roma, pentru a urmari procesul de canonizare a mamei sale. O traditie aminteste ca, în aceasta perioada, prin rugaciunile ei, a salvat orasul de o revarsare catastrofala a fluviului Tibru, ale carui ape începusera a trece digurile. Faptul este reprezentat într-o pictura pastrata în capela dedicata Sfintei Ecaterina în locuinta din Piata Farnese. Revenind în Suedia, este aleasa stareta a manastirii Vadstena, dar, în 24 martie 1381, paraseste pamântul si se duce sa-si întâlneasca mama în lumina si odihna vesniciei. Brigita a fost declarata sfânta în anul 1391, iar Ecaterina este ridicata la cinstea altarelor prin devotiunea unanima si universala a poporului. Ecaterina, cu formele Caterina, Catrina, Catalina, este un nume vechi si foarte raspândit, dar a carui origine si semnificatie nu au putut fi stabilite cu precizie. Cu foarte mare aproximatie se poate accepta legatura cu un cuvânt egiptean ce înseamna “coroana”. Aceasta incertitudine nu afecteaza problema vietii, deoarece nu prenumele, ci faptele dau sens si valoare vietii. Sf. Ecaterina de Suedia, în numai 50 de ani de viata, cersind si urmând statornic lumina Duhului, a dat stralucire tarii sale si Sfintei Biserici.