În SUA, în sesiunea comună a Congresului, președintele Woodrow Wilson prezintă proiectul său pentru restabilirea păcii în Europa după încheierea Primului Război Mondial – Cele 14 puncte ale președintelui Wilson

Aceste 14 puncte au reprezentat baza termenilor capitulării Germaniei, așa cum s-a negociat la Conferința de Pace de la Paris din 1919 și cum s-a legiferat prin Tratatul de la Versailles. Din păcate, pentru întreaga lume, doar 4 puncte au fost adoptate complet pentru reconstrucția Europei postbelice, SUA refuzând să ratifice Tratatul de la Versailles, datorită condițiilor mult prea dure impuse Germaniei. Pentru România, punctul 10 sau “X” va avea consecințe deosebite, permițând Marea Unire din 1918, în baza principiului autodeterminării naționalităților.

“[…]10. (X.) Popoarelor Austro-Ungariei, al căror loc între naţiuni dorim să le vedem protejate şi asigurate, le va fi acordată cea mai liberă oportunitate pentru dezvoltare autonomă.
11. (XI.)  România, Serbia și Muntenegru trebuie evacuate iar teritoriile ocupate retrocedate. […]”

Cele 14 puncte prezentate de Wilson prevedeau următoarele:

1. Primul din cele paisprezecece puncte prevedea că în viitor “nu vor mai exista acorduri internaționale private de niciun fel, ci doar convenții de pace publice, încheiate deschis”. Astfel, scopul clar al acestui punct este de a interzice tratatele secrete sau anumite secțiuni secrete ale unor tratate, iar, în viitor, fiecare tratat trebuind să facă parte din legile internaționale, pentru că, altfel, orice tratat secret tinde să submineze soliditatea întregii structuri a convențiilor internaționale, care este propusă să fie construită.
2. Punctul al 2-lea, referitor la navigația maritimă liberă, trebuie înțeles împreună cu punctul al paisprezecelea (care propune constituirea unei Ligi a Națiunilor), navigația pe mări urmând să fie practicată astfel: liber în timpul unei păci generale, sub controlul Ligii Națiunilor pentru impunerea convențiilor internaționale în timpul unui război general deschis, sau în timpul unui război limitat, care să nu implice nerespectarea convențiilor internaționale, Liga Națiunilor urmând să rămână neutră. Acest punct lovea în interesele comerciale ale Imperiului Britanic. Premierul britanic Lloyd George a refuzat să accepte acest punct, iar restul Aliaților l-au acceptat cu dificultate.
3. Punctul al 3-lea se referea la îndepărtarea, pe cât posibil, a tuturor barierelor economice și restabilirea unor condiții egale pentru comerțul internațional între națiunile care erau de acord cu principiile păcii și se asociau pentru menținerea ei.
4. Dezarmarea era propusă la nivel mondial, ca o cerință obligatorie pentru menținerea păcii, iar “toate armamentele naționale vor fi reduse până la ultimul punct compatibil cu securitatea țării’’
5. Punctul 5, referitor la chestiunile coloniale, a introdus temeri între Aliați, pentru că atât Franța, cât și Anglia erau deținătoare ale unor importante imperii coloniale, iar problemele coloniilor erau, asfel, redeschise, oferindu-se șansa națiunilor supuse să se ridice împotriva dominației străine. Desigur, nu a fost intenția președintelui american să dea naștere la noi focare de conflict, ci el a dorit ca acest punct să se aplice numai coloniilor create de război, cum era cazul coloniilor germane.
6. Prin punctul 6 se urmărea ca Rusia, considerată încă o mare putere, să fie atrasă în rândul națiunilor doritoare de pace, să fie supusă și ea programului de pace propus de Woodrow Wilson și să colaboreze cu națiunile libere pentru menținerea păcii și a stabilității politice internaționale. Se cerea evacuarea teritoriilor rusești și primirea Rusiei în societatea națiunilor libere, sub instituțiile alese de ea.
7. Belgia trebuia evacuată și restaurată fără nicio tentativă de limitare a suveranității de care ea se bucura împreună cu alte națiuni libere.
8. Franța trebuia evacuată și greșeala făcută de Prusia în 1871 față de Franța trebuia reparată(este vorba de Alsacia-Lorena) pentru a pune capăt unui conflict care a tulburat pacea în zonă.
9. Reajustarea frontierelor Italiei în baza principiului autodeterminarii naționalităților.
10. În mod similar, punctul 9 prevedea reajustarea frontierelor Austro-Ungariei în baza principiului autodeterminarii naționalităților, lucru care a permis apariția statelor Cehoslovacia, Austria, Ungaria, extinderea României și apariția Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor – viitoarea Iugoslavie.
11. România, Serbia și Muntenegrul trebuiau evacuate, iar teritoriile ocupate retrocedate. Serbiei îi trebuia acordat acces liber la mare. Relațiile dintre statele balcanice trebuiau determinate prin înțelegeri bilaterale, acestor state urmând să li se ofere garanții internaționale pentru independența politică și integritatea lor teritorială.
12. Imperiul Otoman își va afla sfârșitul în acest război, punctul 12, în baza principiului de autodeterminare care solicita ca ,,celelalte naționalități, care se aflau în acest moment sub dominația turcă, vor trebui să le fie asigurate o securitate neîndoielnică vieții lor și de posibilitatea neîngrădită de a se dezvolta autonom’’. Acest punct stabilea și regimul de circulație liberă a strâmtorilor Bosfor și Dardanele, în condițiile garanțiilor internaționale. Acest punct reitera promisiunea făcută kurzilor pentru formarea unui stat național, promisiune nerespectată de niciuna dintre marile puteri.
13. Problema statului polonez era destul de complexă, pentru că era destul de greu să i se acorde acces liber și direct la mare. Până la urmă, Poloniei i-a fost acordată regiunea Sileziei Superioare și ieșire la Marea Baltică prin zona orașului Poznan și s-a creat Coridorul polonez, care delimita Prusia Orientală de restul Germaniei.
14. Poate cel mai important punct din cele 14 a fost ultimul. Acesta susținea crearea unei instituții internaționale de menținere a păcii, o organizație care să fie “atât a celor mari, cât și a celor mici”, ce vor face parte din această Ligă a Națiunilor. Aceasta Ligă a Națiunilor era bazată pe principiul securității colective a tuturor statelor, care doreau respectarea convențiilor internaționale.

Cum textul celor Paisprezece Puncte a fost distribuit pe scară largă în Germania ca propagandă înainte de sfârșitul războiului și a fost bine cunoscut de germani, nu e de mirare că diferentele dintre acest document și  și Tratatul final de la Versailles au alimentat o mare furie în Germania.