Tratatul de la Saint-Germain obligă Austria să renunțe în favoarea României la toate drepturile asupra Bucovinei

Negocierile care au dus la semnarea Tratatul de la Saint-Germain au fost dificile, au exista divergențe privind minoritățile, România neacceptând controlul internațional și s-a dorit să se impună sarcini financiare statelor succesoare ale Imperiului Austro-Ungar. Ion I. C. Brătianu, prim-ministru și conducător al delegației române la Conferința de Pace de la Paris își va da chiar demisia în urma tensiunilor, motivând-o prin faptul că se nesocotea Tratatul de Alianță din 1916, încheiat de Regatul României cu Rusia, Franța, Italia, Marea Britanie, impunându-se României condiții incompatibile cu demnitatea, neatârnarea și interesele sale economice și politice. De altfel între septembrie și decembrie 1919, delegației României se retrage de la lucrări, deoarece în discutarea clauzelor tratatului de pace cu Austria, marile puteri încercau să limiteze despăgubirile și teritoriile revendicate de România, impunându-i, în schimb, clauze în favoarea minorităților, clauze care au determinat demisiile succesive ale guvernelor lui Ion I. C. Brătianu și generalului Arthur Văitoianu. Va fi nevoie de intervenția fermă a Regelui Ferdinand pe lângă preşedintele Franţei şi regele Angliei a mai temperat lucrurile. În definitiv, România nu a semnat tratatul de la Saint-Germain-en-Laye decât la 10 decembrie, cu Austria, delegați fiind Victor Antonescu și generalul Constantin Coandă – tratat care recunoștea expres unirea Bucovinei cu România, prim-ministru fiind atunci generalul Constantin Coandă.

Astfel, Tratatul de la Saint-Germain a fost un tratat de pace încheiat între Aliații din Primul Război Mondial și nou înființata Republică a Austriei, în urma căruia:

  • s-a recunoscut independența Republicii Austria;
  • s-au constituit statele Polonia, Cehoslovacia, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, recunoscându-se astfel de jure, dezmembrarea Austro-Ungariei;
  • apartenența Bucovinei la România;
  • apartenența Tirolului de sud la Italia.

Tratatul de la Saint-Germain recunoaște practic la nivel internațional unirea fostulului Ducat al Bucovinei, respectiv vechiul teritoriu al provinciei Bucovina de pe vremea lui Ștefan cel Mare cu Regtul României. Alte prevederi ale tratatului semnat pe 10 septembrie 1919 de către reprezentanții diplomatici ai 17 state, prevedeau limitarea capacitătii militare a Austriei, dispoziții referitoare la despăgubirile pe care Austria urma să le plătească(obligații pe care, datorită crizei economice, Austria nu a reușit să le onoreze), regimul navigației pe Dunăre, la organizarea transporturilor feroviare între Austria și celelalte state. Spre deosebire însă de celelalte state învinse în primul război mondial, Austria nu a contestat tratatul de pace și nu a urmărit nici revenirea la situația anterioară războiului, deși majoritatea populației și a clasei politice, ar fi preferat, în primii ani de după război, să se unească cu statul german, posibilitate respinsă însă în mod categoric de învingători, care nu dorea întărirea Germaniei.

InfoAzi

Astazi in lume. Astazi online.