Venezuela a devenit primul stat sud-american care și-a proclamat independența față de Spania

După o serie de revolte fără succes, Venezuela, sub conducerea lui Francisco de Miranda, un mareșal venezuelan care a luptat în Revoluția americană și Revoluția franceză, și-a declarat independența, moment care marchează începutul Războiului de Independență al Venezuelei.

Declarația de independență a Venezuelei (Cinco de Julio) este o declarație adoptată de un congres al provinciilor din Venezuela la 5 iulie 1811, prin care venezuelanii au luat decizia de a se separa de coroana spaniolă pentru a stabili o nouă națiune bazată pe premisele egalității indivizilor, abolirea cenzurii și apărarea libertății de exprimare. Aceste principii au fost consacrate ca principii constituționale pentru noua națiune și s-au opus radical practicilor politice, culturale și sociale care au existat în cursul celor trei sute de ani de colonizare. Suveranitatea nationala a fost însă obținută abia după ce Simón Bolívar, ajutat de José Antonio Páez și Antonio José de Sucre, au învins în Bătălia de la Carabobo la 24 iunie 1821. Data de 5 iulie este sărbătoare națională în Venezuela.

Miranda a avut o viață aventuroasă și romantică, dorind să elibereze și să unifice toate coloniile spaniole din America. Planurile sale au luat sfârșit în 1812, când a fost capturat și predat inamicilor săi, decedând patru ani mai târziu într-o închisoare spaniolă.