Soarele rasare la 
Este 
În Regatul României are loc revolta de la Hotin a ucrainienilor(ruteni), sprijiniți de ruși
La nici un an de la realizarea Unirii Basarabiei cu Regatul României în județele interbelice Hotin și Soroca, din regiunea istorică Basarabia, are loc o revoltă a rutenilor, populație ucraineană majoritară în acest ținut și care nu s-a regăsit într-un mod convenabil în viitorul Regatului României, văzând în statul ucrainean (geografic limitrof și aflat în acele vremuri în curs de constituire), o soluție în ceea ce privește autodeterminarea ce fusese garantată de bolșevici prin Declarația drepturilor popoarelor din Rusia. Nemulțumiți de schimbările cu caracter economic, instituțional și social ce s-au manifestat sau care urmau să apară în contextul includerii teritoriului basarabean în Regatul României, rutenii sprijiniți atât de factori politici și militari din Republica Populară Ucraineană și Rusia Bolșevică, dar și reprezentanți non-statali din Mișcarea Albă(ruși alb-gardiști care se opuneau bolșevicilor) și Comitetul pentru Salvarea Basarabiei organizat a Odesa al cărui scop era desprinderea Basarabiei de România și anexarea ei la Ucraina sau la Rusia, în cazul restabilirii fostului imperiu țarist, au început o revoltă care a degenerat rapid într-un conflict armat cu forțele militare române. Episodul care acum este considerat de istoriografia română parte a Operațiunilor militare pentru apărarea Marii Uniri, a fost prost privit la Conferința de Pace de la Paris din 1919, producând dificultăți României în problema complexă a Basarabiei, datorită distrugerii unor localități în timpul luptelor, a represaliilor din partea Armatei Române împotriva civililor combatanți și a numărului mare de refugiați ucrainieni.
Revolta de la Hotin a avbut loc în perioada 20 ianuarie – 1 februarie 1919 debutând cu o incursiune a trupelor bolșevice de dincolo de Nistru, de la Ataki (Otaci) și mai apoi de un atac al acestora pe toată linia Nistrului până la Hotin. Acestora li s-au alăturat și grupuri locale înarmate, întreaga zonă transformându-se rapid într-un teatru de război, căci după ce în zonă a apărut o structură politică numită Directoratul de la Hotin, trupele române din nordul și centrul Basarabiei nu au mai avut de a face cu o simpă revltă socială ci cu o puternică rezistența armată. După ce inițial, luate prin surprindere, trupele române s-au retras în interiorul regiunii, fie împinse de atacatori fie ca urmare a unor decizii tactice eronate, într-un final, grație bunei instrucții și a armamentului modern, au recâștigat teritoriul din care s-au retras și au înăbușit categoric orice entativa de răsturnare a ordinii existente, împiedicând peste această cale și o pozibilă joncțiune a trupelor Republicii Sovietice Ungare cu cele ale Rusiei Sovietice.
În ceea ce privește numărul victimelor, acesta depinde în funcție de surse; conform surselor românești, ucrainienii au avut între 300-400 de morți din rândul atacatorilor, conform surselor ucrainiene, numarul acestora s-ar fi ridicat la 15 000 de combatanți și civili, iar conform surselor ruse recente, numărul de morți s-ar ridica la 5 000. Armata Română a avut și ea pierderi, printre care morți în luptă 1 general, 2 ofițeri și 156 soldați, răniți, 2 ofițeri și 91 de soldați și dispăruți, 117 soldați.
Despre generalul Stan Poetaș, eru al luptelor de la Topraisar, Neajlov și Mărășești, împușcat în spate de către oamenii din banda lui G.I. Bărbuță în timp ce își inspecta trupele din sectorul din dreapta Batalionului 2 din Regimentul 34 Infanterie, din zona Otaci-Călărașeuca, comunicatul oficial din 13 ianuarie(s.v.) din 13 ianuarie 1919 publicat în presa vremii* spunea următoarele:
Marele cartier general continuă să dea comunicate oficiale: 1. În Bucovina și Transilvania situația neschimbată. 2. În nordul Basarabiei se continuă, cu succes curățirea zonei de bolșevici. Au căzut la postul lor generalul Poetaș, sublocotenenții Madgearu și Farcaș, precum și 75 soldați. Trupele nostre continuă a-i răsbuna. – M.C.G.
Universul face acestui comunicat următorul comentar:
Prin moartea generalului Poetaș Stan, armata română pierde pe unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai ei.
Fiu de țăran, generalul omorât de tâlhrii cari au invadat Basarabia poate fi citat ca pildă de muncă necruțătoare și neobosită pentru binele patriei.
Maior dupa campania noastră din 1913, generalul Poetaș a comandat ca colonel în prima perioadă a campaniei noastre 1916-1919 o brigadă compusă din regimentele 40 Călugăreni și 9 vânători, distingându-se în crâncenele lupte dela Topraisar și Arabagi în Dobrogea.
În fruntea aceleiaș brigăzi, a cooperat la luptele de la Mihăileni(Vlașca) ținând piept inamicului care înainta spre București.
Mai pe urmă, comandând o divizie, – după o încordată munca în peroada de refacere – generalul Poetaș a luptat la Mărășești.
Încă unul din oamenii de seamă ai încercatului nostru neam, închide ochii, făcându-și datoria!
*Ziarul Românul, ANU L VIII, ARAD, Joi 17/30 Ianuarie 1919, N r . 13