În România, la București este semnat Tratatul de alianță dintre România și Antanta

Tratatul secret semnat la București, în locuința lui Vintilă Brătianu, fratele premierului Ion I. C. Brătianu și ministru de război la acea dată, între guvernul român și guvernele Antantei, formate din Marea Britanie, Franța, Italia și Rusia avea ca scop principal intrarea României în război de partea acestei cvadruple și recunoașterea de către aceste puteri a drepturilor României asupra teritoriilor locuite de români din Transilvania, Crișana, Maramureș, Bucovina și Banat, precum și tratarea pe picior de egalitate cu ceilalți aliați în cadrul conferințelor de pace ce urmau să aibă loc la finalul războiului. În ceea ce privește România aceasta își lua angajamentul de a declara război Imperiului Austro-Ungar în termen de două săptămâni și de a ține un secret absolut asupra prevederilor acestui tratat. Pe plan militar, convenția prevedea ca România să participe la război doar împotriva Imperiului Austro-Ungar, recunoscându-se independența organizatorică și de comandament a Armatei României și obligația Antantei de a furniza, contra cost, muniții și material de război într-un cuantum de 300 tone pe zi, precum și trimiterea de misiuni militare de legătură și stat-major. De asemenea Aliații se angajau să sprijine acțiunile forțelor române prin declanșarea unei ofensive de proporții prin Armata de la Salonic, înainte cu 8 zile de intrarea României în acțiune. Tratatul a fost semnat din partea României de prim-ministrul Ion. I. C Brătianu, din partea Marii Britanii de Sir George Head Barclay, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Marii Britanii în România, din partea Franței de Auguste-Félix-Charles de Beaupoil, conte de Saint-Aulaire, ambasador al Franței în România, din partea Italiei de Carlo Fasciotti, ambasador al Italiei în România și din partea Rusiei de Stanisław Koziełł Poklewski, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Imperiului Rus în România.