8 Martie: Ziua Mamei sau Ziua Femeii?

În această lume tot mai dezbinată pare că trăim un război rece și în jurul datei de 8 Martie. Unii sărbătoresc Ziua Mamei, alții Ziua Femeii. O luptă între Occident și Est – și când spunem Est, ne referim la Rusia -,o luptă între capitalism și socialism. Revoluțiile industriale și științifice au condus la revoluții culturale și transformări sociale cu un impact tot mai puternic. Nu ne mai naștem femei, putem decide dacă suntem sau nu femei. Într-o lume în care noțiunea de familie tradițională e tot mai contestată, am putea spune că Ziua Mamei – sărbătorită încă de pe vremea zeilor din Olimp, când exista un festival dedicat mamei tuturor zeilor și zeițelor pe nume Rhea, în Grecia Antică – pierde teren. Sărbătorită în zile diferite în mai multe părți ale lumii, cel mai adesea în lunile martie sau mai, Ziua Mamei onorează rolul mamei în cadrul familiei, celebrează maternitatea, legăturile materne și influența femeii prin rolul ei de mamă în societate.

În SUA, de exemplu, Ziua Mamei a fost sărbătorită pentru prima oară în 1908, însă campania pentru recunoașterea oficială a acestei zile, a început în 1905, anul morții lui Ann Reeves Jarvis, cunoscută pacifistă, care a îngrijit soldații răniți din ambele tabere în timpul Războilui Civil American. Ulterior războiului a creat numeroase cluburi pentru femei prin intermediul cărora aborda diverse probleme legate de sănătatea publică. În 1868, America era încă foarte divizată ca urmare a Razboiului Civil, motiv pentru care Ann Jarvis a încercat să organizeze întâlniri și activităti comune pentru grupurile de mame ale căror fii au luptat sau au murit de o parte sau alta în timpul războiului, militând pentru menținerea păcii cu orice ocazie. Astfel, a înființat o Zi a Prieteniei între Mame, tocmai pentru a reuni familiile divizate de război. Totuși ecoul acestor evenimente va rămâne doar pe plan local.  Dorind să-și onoreze mama și să îi continue munca, fiica sa, Anna Marie Jarvis propune celebrarea unei zile dedicatate “singurei persoane care a făcut pentru fiecare dintre noi mai mult decât oricine altcineva din lume”. Inițial, în 1908, propunerea sa este respinsă de Congresul american și motivată cu o glumă. Dacă Ziua Mamei devine sărbătoarea oficială, în scurt timp vor trebui să proclame și Ziua Soacrei. Anna Jarvis nu renunță însă la idee, și până în 1911, mai multe state onorează această zi, recunoscând oficial Ziua Mamei ca o sărbătoare locală. În 1914, președintele Woodrow Wilson semnează o proclamație prin care declară Ziua Mamei o sărbătoare națională în onoarea tuturor mamelor și care va fi celebrată în a doua duminică a lunii mai. În câțiva ani sărbătoarea se transformă într-un adevărat succes comercial; Hallmark și alte companii încep să vândă felicitări și cărți poștale, florăriile vând milioane de garoafe, cofetarii, torturi și bomboane. Convinsă că ideea Zilei Mamei este greșit înțeleasă de companii și exploatată pentru profit, Jarvis începe acțiuni de boicotare și amenință cu procese companiile implicate. În opinia lui Jarvis, oamenii ar trebui să își onoreze mamele cu scrisori scrise de mână, în care să își exprime dragostea și recunoștința. În 1925, Jarvis ajunge chiar să fie arestată pentru tulburarea liniștii publice, după ce se revoltă că garoafele sunt folosite de Asociația Mamelor Veteranilor de Război pentru strângerea de fonduri. Garoafele, care în scurt timp au ajuns să fie un simbol pentru Ziua Mamei au însă o semnificație specială pentru Jarvis. Fiind florile preferate ale mamei sale, în 1908, la comemorarea a trei ani de la moartea mamei sale, Jarvis a trimis 500 de garoafe albe tuturor participanților la serviciul religios. Cum pe 10 mai 1913, Camera Reprezentantilor din SUA adoptase o rezoluție prin care îndemna toți oficialii guvernamentali federali să poarte o garoafă albă în semn de respect pentru Ziua Mamei, nu e de mirare că pâna în 1920 industria florală a crescut prețurile garoafelor albe și pentru a satisface nevoia de pe piața au introdus garoafele roșii. Astfel, în scurt timp garoafele roșii au devenit un simbol pentru mamele în viață iar cele albe pentru cele decedate. Toate eforturile Annei de a menține semnificația inițiala a Zilei Mamei și tot acest război pe care l-a purtat cu diverșii comercianți, au adus-o, în dificultate economică. Rămasă singură, ultimii ani îi va petrece într-un sanatoriu, costurile fiind suportate de cei conectați la industriile pe care ea le blamase atât de mult!

În timp ce Ziua Mamei după modelul SUA a fost adoptată și de alte țări, altele organizează festivități similare pornind de la sărbători creștine, multe țări ex-comuniste sărbătoresc Ziua Internațională a Femeii sau pur și simplu celebrează ambele sărbători, cum este și cazul României, de exemplu, care până în 2009, era printre puținele state ale lumii, care în lipsa unei Zile a Mamei, a marcat doar Ziua Femeii pe 8 Martie, extinzându-i acesteia aria de semnificații. Ziua Mamei a fost legiferată în România abia în 2010 și se sărbătorește în prima duminică a lunii mai. Ceea ce se observă însă fără tăgadă este că Ziua Internațională a Femeii se bucură de o creștere a statutului cu fiecare an care trece. Femeia Cetățean cu drepturi se face tot mai puternic auzită începând cu Revolutia Franceză.

Înverșunată apăratoare a drepturilor omului, Olympe de Gouges a salutat izbucnirea Revoluției cu speranță și bucurie, dar a fost rapid dezamăgită când a văzut că “egalité” (drepturi egale) nu includea și femeile. Încă din 1788 militează pentru îmbunătățirea condiției sclavilor din coloniile franceze, iar în 1791 publică “Declarația drepturilor femeii și cetățenei” în care contestă practica autorității masculine și inegalitățile dintre sexe. Considerată astăzi precursoare a feminismului, Olympe de Gouges va fi condamnată la moarte de către Tribunalul Revoluționar în timpul Regimului Terorii și ghilotinată. Un avertisment pentru toate femeile active în politică.

Un avertisment care însă nu a reuști să intimideze, multe femei continuându-și lupta pentru libertate, respect, divorț, egalitate de șanse, drept de vot, dreptul la proprietate, dreptul la educație, dreptul la custodia copiilor, la asistenta medicală, la contracepție. Dreptul de a alege și de a spune Nu! nu a fost obținut cu ușurință. Pe de o parte 8 martie este despre lupta pentru drepturi, pe de altă parte este despre comemorarea durerii mamelor care și-au pierdut copiii în Războiul Civil American și implicit deci, despre toate mamele care și-au pierdut copiii în războaie.

În 1909, pe 28 februarie, Partidul Socialist din America, la sugestia Theresei (Serber) Malkiel organizează evenimente pentru Ziua Națională a Femeii. Dacă evenimentul a avut ca scop comemorarea grevei din New York, din 8 martie 1857, a femeilor din fabricile de textile, sau nu, rămâne încă în discuție, istoricii având păreri împărțite. Cert este că Theresa, născută pe 1 mai 1874, în Bar, Rusia a emigrat în SUA și împreună cu familia s-a instalat în Lower East Side din New York în 1891, angajându-se într-o fabrică de textile, devenind mai apoi prima femeie care de la munca în fabrica a ajuns la o funcție de conducere în Partidul Socialist. Malkiel credea că doar socialismul ar putea elibera femeile și că socialismul, la rândul său, nu putea supraviețui fără participarea deplină a femeilor. Teoretic, partidul socialist s-a angajat să asigure drepturi egale pentru bărbați și femei, dar, în practică, nu a făcut nici un efort să se adreseze în mod special lucrătorilor de sex feminin și a manifestat un interes scăzut față de preocupările lor. În 1905, Malkiel a organizat femeilor din Yonkers într-o societate, care a devenit o ramură a Societății Femeilor Socialiste din New York. Deși partidul socialist se opunea oficial separatismului, Malkiel credea că o organizație a femeilor era necesară pentru a atrage femei în partid. Convinsă că rolul femeilor într-un partid nu e doar acela de a strânge bani pentru diversele acțiuni, scrie pliante de propagandă socialistă și publică numeroase articole despre socialism și problemele femeilor. Aleasă în Comitetul Național al Femeilor din Partidul Socialist în 1909, participă ca delegat la mai multe convenții și încearcă să atragă atenția asupra problemelor cu care se confruntă femeile imigrante. Scrierile sale sunt folosite pentru reformarea legilor muncii din statul New York, iar în timpul unui turneu în sudul Americii, atrage atenția asupra creșterii supremației albilor din cadrul partidului și a segregării rasiale, considerând că astfel de prejudecăți nu sunt compatibile cu socialismul. Îsi va dedica mare parte din timp educației femeilor din clasa muncitoare iar  Ziua Anuală a Femeii pe care a înființat-o va fi precursorul Zilei Internaționale a Femeii.

Inspirate de socialiștii americani, după Conferință Internațională Socialistă a Femeilor, care a precedat adunarea generală a celei de-a doua Internaționale Socialiste din Copenhaga, în 1910, Luise Zietz propune înființarea unei Zile anuale a femeii și în Germania. Va fi sprijinită în demersul ei și de socialistele și mai târziu comunistele, Clara Zetkin și Käte Duncker. Cele 100 de femei din 17 țări participante la Internațională, dintre care 3 erau primele femei alese în Parlamentul Finlandei, consideră că o astfel de zi va putea fi folosită ca strategie de promovare a egalității de drepturi și a dreptului de vot pentru femei. În acest context, în 1911, ziua este marcată prin participarea la eveniment a peste 1 000 000 de persoane în Austria, Danemarca, Germania și Elveția. Se vor cere dreptul la vot, dreptul exercitării unor funcții publice, încetarea discriminării pe motive de sex. În Rusia, prima Zi a Femeii pe 8 martie s-a întâmplat în 1914, probabil pentru că a căzut într-o duminică. În același an, și la Londra are loc un marș de susținere, iar Sylvia Pankhurst, cunoscută sufragetă, este arestată în drum spre Trafalgar Square, unde urma să țină un discurs.

Pe 8 Martie 1917, în capitala Imperiului Rus, la Petrograd, femeile din industria textilă încep o demonstrație care cuprinde rapid întreg orașul. Este debutul Revoluției Ruse. În Sankt Petersbutg, femeile intră în grevă pentru “Pâine și Pace”, cerând ieșirea Rusiei din Primul Război Mondial, sfărșitul penuriei de hrană și îndepărtarea țarului de la putere. După o săptămână, Nicolae al II-lea, Țarul Rusiei, abdică, iar guvernul provizoriu acordă femeilor dreptul de vot.

În Germania, femeile vor dobândi dreptul de vot abia în 1918, în Austria, în 1919, în Danemarca, în 1915, în Elveția, în 1971(!), în Regatul Unit, în 1928, în România, în 1946. Spre deosebire de rusoaice, frnațuzoaicele vor dobândi dreptul la vot abia în 1944, deși și ele rămân în istorie cu un celebru marș, cel spre Versailles. *

După Revoluția Bolșevică din Octombrie, Alexandra Kollontai și Vladimir Lenin declară ziua de 8 martie, Ziua Femeii, sărbătoare oficială în Uninea Sovietică. Astfel sărbătoarea este celebrată în special în țările comuniste. În China este sărbătorită pentru prima oară în 1922. În Spania, un marș al femeilor are loc în ajunul Războiului Civil, în 1936, sub conducerea comunistei Dolores Ibárruri. În 1977, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a invitat statele membre să proclame 8 martie ca Ziua ONU pentru drepturile femeii și pacea mondială.

În concluzie, 8 Martie sau Ziua Femeii are profunde rădăcini în socialism, ceea ce nu înseamnă însă că lupta femeilor pentru dobândirea unor drepturi devine mai puțin îndreptățită, iar Ziua Mamei, cel puțin începând cu 2010, în România, ar trebui să o sărbătorim în prima duminică din luna mai(ceea ce nu prea se întâmplă). Voi ce ați sărbătorit pe 8 Martie?

^{*ne referim la dreptul de vot deplin, fără condiționări de statut social, avere etc}

^{Surse: Mother’s Day, Mother’s Day (United States), Anna Jarvis,  Ann Jarvis, Dianthus caryophyllus, International Women’s Day,  UN International Women’s Day, Theresa Malkiel, Olympe de Gouges, Women’s suffrage}