A decedat Emil Cioran, eseist si filosof roman, scriitor de limba franceza

Emil Cioran s-a nascut pe 8 aprilie 1911 in Rasinari, Sibiu si a decedat pe 20 iunie 1995, la Paris. A fost un filozof si scriitor roman stabilit in Franta. Tatal sau, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox si consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originara din Venetia de Jos, comuna situata in apropiere de Fagaras. Tatal Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritatile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie materna, Emil Cioran se tragea dintr-o familie din nobilimea transilvana.

Prima lui carte aparuta in 1934, in Romania, “Pe culmile disperarii”, a fost distinsa cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati si premiul Tinerilor Scriitori Romani. Succesiv au aparut: “Cartea amagirilor” (1935), “Schimbarea la fata a Romaniei” (1936), “Lacrimi si Sfinti” (1937). Cel de-al doilea volum, “Schimbarea la fata a Romaniei” a fost autocenzurat in editia a doua aparuta la inceputul anilor ’90, autorul insusi eliminand numeroase pasaje considerate extremiste, “pretentioase si stupide”.

Desi nu a fost niciodata membru al Miscarii legionare, in perioada interbelica simpatizeaza cu ideile acesteia, fara a fi de acord cu metodele ei violente. Plecat cu o bursa la Berlin in 1933, se declara intr-un articol admirator al lui Hitler si justifica provocator Noaptea cutitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie si rusine, aceasta viziune, ca pe o inadmisibila ratacire a tineretii, argumentand prin ea refuzul oricarei implicari a individului in istorie.

Reintors in tara, ocupa vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul “Andrei Saguna” din Brasov. In 1937, pleaca la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, care i se va prelungi pana in 1944. In 1940, incepe sa scrie “Indreptar patimas”, ultima sa carte in limba romana, limba pe care a abandonat-o in favoarea francezei, a carei varianta definitiva (ramasa inedita pana in 1991) va fi incheiata in 1945, când se stabileste definitiv in Franta.

Dupa moartea Simonei Boué, prietena de o viata a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost gasite in apartamentul lor de o menajera, care a incercat în 2005 scoaterea la licitatie si valorificarea lor. Intr-o prima etapa, o hotarare a Curtii de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. In urma judecarii, Tribunalul din Paris decide in decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor catre persoana gasitoare, urmand ca aceasta sa dispuna de ele cum crede de cuviinta. Printre manuscrise, in general versiuni ale unor lucrari deja aparute, se afla si un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzand cativa ani din perioada ulterioara lui 1972 (anul in care se opresc Caietele sale), document de un exceptional interes pentru editori si cititori, si probabil ultima scriere inedita a filozofului.