A decedat Oliver Cromwell, Lord Protector al Angliei (n. 1599)

În decembrie 1653, Oliver Cromwell a devenit Lord Protector al Commonwealth-ului Angliei, Scoției și Irlandei, rol în care a rămas până la moartea sa cinci ani mai târziu. Deși a respins coroana oferită de Parlament, preferând să se considere un “protector” al Commonwealth-ului, rolul său a fost foarte asemănător cu cel al unui monarh. Însă spre deosebire de monarhii de până atunci, Cromwell avea nevoie de votul majorității în Consiliul de Stat, în cazul în care dorea să dizolve sau să reunească un parlament, stabilind astfel precendul conform căruia un monarh englez nu poate guverna fără acordul Parlamentului, regulă valabilă și în prezent.

Oliver Cromwell a decedat în Palatul Whitehall din Londra la 3 septembrie 1658, cu puțin timp înainte de a fi împlinit 60 de ani, chiar de aniversarea marilor sale victorii militare de la Dunbar și Worcester din timpul campaniei scoțiene. A murit de febră. Conform relatărilor Ambasadorului venețian la Londra, în 1658, Cromwell a fost lovit de o criză bruscă de febră provocată de malarie (cel mai probabil prinsă cu un deceniu înainte, când a luptat în Irlanda), urmată de o boală cu simptome ce indică o afecțiune renală (calculi renali) și o infecție urinară. Cei mai mulți specialiști cred acum că decesul a survenit în urma unei septicemii provocate de o infecție urinară. În orice caz, declinul stării sale de sănătate a fost unul foarte accelerat, Ambasadorul neexcluzând posibilitatea otrăvirii. Pe de altă parte, se știe că Cromwell a fost foarte marcat de moartea fiicei sale preferate Elizabeth, cu o lună înainte.

Atât Cromwell, cât și fiica sa, au avut o ceremonie de înmormântare fastuoasă, elaborată după modelul înmormântării monarhilor englezi. Procesiunea funerară formală pentru Cromwell a fost inspirată de cea a regelui Iacob I al Angliei. Tată și fiică au fost îngropați în capela lui Henric al VII-lea de la Westminster Abbey, tradiționalul loc de veșnică odihnă al regilor Angliei. În plus, în ciuda faptului că a refuzat coroana în timpul vieții, efigia sa funerară din lemn îl înfățișa cu coroană, glob și sceptru. O mască funerară a capturat pentru posteritate trăsăturile sale.

După moartea sa, fiul său Richard l-a succedat în funcția de Lord Protector, dar i-au lipsit puterea politică și militară a tatălui său, astfel că în scurt timp, în mai 1659, este forțat să își dea demisia, punând astfel capăt erei Protectoratului. Lipsa unei conduceri clare a Commonwealth-ului, conflictul dintre parlament și armată a dus la restabilirea Parlamentului Lung și la restaurarea monarhiei, în 1660, sub Carol al II-lea Stuart.

Dorind să răzbune moartea tatălui său, dar și anii în care a trăit sub amenințarea morții în calitatea de moștenitor al tronului, Carol al II-lea începe vânătoarea regicizilor. Oamenii care semnaseră mandatul de moarte al lui Carol I au fost urmăriți și executați. Cromwell, deși mort, nu a scăpat. Cadavrul său a fost scos din  Westminster Abbey și supus unei execuții postume simbolice pentru înaltă trădare. A fost spânzurat și decapitat.

De-a lungul carierei sale tulburi, Cromwell și-a atribuit succesul Providenței Divine. Cea mai importantă consecință a guvernării sale o reprezintă diminuarea puterii regelui, fapt pentru care Cromwell este uneori numit și “tatăl democrației”. Mare comandant militar, Cromwell reușește să pună capăt războaielor civile și să distrugă rezistența regaliștilor. Introduce modul de viață impus de religia puritană în Marea Britanie. Unește țara în ură față de o guvernare militară;  Marea Britanie fiind de atunci ostilă posibilității unei dictaturi militare. Pe de altă parte, a semănat în Irlanda o ură de durată și o neobosită rezistență la ideea unei guvernări de la Londra. A construit însă Marina Britanică, punând astfel bazele supremației navale britanice. Smulgând Jamaica din mâinile spaniolilor pune baza Imperiului Britanic. Personaj controversat, Oliver Cromwell are merite pe care nici măcar Carol al II-lea nu le-a negat, înțelegând că sunt direcții și oportunități deschise de Cromwell care merită continuate pentru sporirea puterii Marii Britanii. 

Surse:

^{www.historic-uk.com/HistoryUK/HistoryofEngland/Oliver-Cromwell/
en.wikipedia.org/wiki/Oliver_Cromwell
www.nationalarchives.gov.uk/education/civilwar/
http://www.olivercromwell.org/
www.rmg.co.uk/discover/explore/how-did-oliver-cromwell-die
www.nam.ac.uk/explore/oliver-cromwell-lord-protector
www.bbc.co.uk/bitesize/topics/zcgbkqt
www.olivercromwellshouse.co.uk/index.php?page=oliver_cromwell}