A decedat Petre Tutea, filozof roman

Petre Tutea, s-a nascut la 6 octombrie 1902, la Boteni, in Arges si a incetat din viata la 3 decembrie 1991, la Bucuresti. A fost un eseist, filosof si economist român. A urmat Scoala primara din Boteni (1913), iar mai apoi cursurile Gimnaziului “Dinicu Golescu” din Campulung Muscel si din 1923, Liceul Gh. Barit din Cluj. A urmat cursurile Facultatii de Drept din Cluj, unde a obtinut si un doctorat in drept administrativ (1929). In 1929, fondeaza impreuna cu Petre Pandrea revista Stanga, care va avea o existenta scurta fiind interzisa de autoritati. In 1933, este angajat la MInisterul Industriei si Comertului, ajungand Director de Studii. In 1935, publica Manifestul revoluției nationale, un program economic si social. In aceasi perioada il intalneste pe Nae Ionescu si incepe sa publice in ziarul acestuia, Curentul. In 1940, devine membru al Miscarii Legionare, fiind numit Secretar General al Ministerului Industriei si Comertului. Dupa venirea comunistilor la putere este protejat de Lucretiu Patrascanu, impotriva epurarilor. Odata cu caderea lui Lucretiu Patrascanu, este arestat in 12 aprilie 1948. Nu este judecat, ci doar tinut in inchisoare, abia in 1950, i se stabileste pedeapsa la 24 luni, dar este eliberat dupa 30 de luni, la 29 mai 1953. In 22 decembrie 1956 este arestat din nou, pentru delictul de agitatie, fiind condamnat la 10 ani temnita, pentru constituirea unui partid legionar (Partidul National). In inchisoare, este din nou condamnat, la 18 ani de detentie, pentru constituirea unui grup, in inchisoare, prin care dorea sa ridice, pe calea discutiilor, moralul legionar. Este eliberat in 1964, odata cu amnistia generala. Dupa 1964, se dedica scrisului, publicand extrem de sporadic sub pseudonimul Petre Boteanu, in diverse reviste. In 1991, se inscrie in PNL. Nu apuca sa vada nicuna dintre scrierile sale publicate in timpul vietii. Se stinge din viata la un azil de batrani, fiind inmormantat in Boteni, Arges. Postum ii apar volumele: Batranetea si alte texte filosofice (1992), Philosophia perennis(1992, reeditat in 1993 si in 1995 sub titlul de Scrieri folozofice), Nelinisti metafizice (1994), Scrieri filozofice I si II (2005,2006), Fragmente (2007).