Alexandru Lăpușneanu – viața Domnului Moldovei între adevăr și minciună

Despre Domnul Moldovei, Alexandru Lăpușneanu(1552 -1561; 1568-1572) s-au spus multe, dar cel mai des am auzit că era un om rău care a omorât pe nemerit mulți boieri. Mai mult, o făcea, zice-se, cu plăcere și fără o judecată dreaptă. Multe false legende s-au țesut în jurul său.

Să începem cu pieirea lui Moțoc, ideea fiind reliefată de scriitorul Costache Negruzzi. Au rămas celebre, datorită lui Negruzzi, spusele boierilor înainte de a fi omorât vornicul: “Capul lui Moțoc vrem!”. Ar fi fost sfâșiat de mulțimea târgoveților ieșeni mult înfuriați.  În realitate, vornicul s-a stins din viață de mâna unui călău polonez, la Liov, după ce fusese întemnițat tot acolo.

Domnul Moldovei nu s-a îngrijit așa cum s-ar fi cuvenit de starea țării sale?!

Viața economică a Moldovei n-a avut de suferit în timpul celor două domnii ale lui Lăpușneanu. Dimpotrivă! O analiză mai atentă a izvoarelor vremii și compararea situației țării de atunci cu aceea dinaintea anului 1552 scot la iveală o înviorare a economiei. Domnul înuși, înainte de luarea tronului(cu numele Petrea Stolnicul) s-a ocupat cu negoțul. Apoi va construi un han în munții Câmpulungului. În anul 1558 a emis monedă de argint cu legenda în limba latină, fapt semnificativ din cel puțin două puncte de vedere: era semn al autonomiei țării și al conștiinței originii românilor. S-a îngrijit de exploatarea aurului și de dezvoltarea comerțului cu Liovul sau Bistrița ș.a.m.d.

S-a îngrijit de lăcașurile sfinte, ridicând nu puține biserici și înzestrându-le cu multe bunuri de preț(de ex. la Slatina, Bistrița, Pângărați). A îmbogățit și construcțiile vechilor edificii religioase. A participat la construirea bisericii ortodoxe din Liov. A înzestrat cu bunuri de preț unele biserici din afara țării, de la Muntele Athos sau din Serbia, bunăoară.

Se arată în scrierile mai vechi sau mai noi că Alexandru Lăpușneanu ar fi fost otrăvit de soția sa, Doamna Ruxandra. Cei ce nu susțin aceasta idee aduc drept argument și faptul că, Ruxandra, în cei 15 ani de conviețuire cu Lăpușneanu, au avut împreună numeroși copii(Bogdan, Petru, Constantin și fiicele Anghelina, Tudora, Cheajna, Teofana, Martina, Trofana și Nastasia, în afara altor doi fii neligitimi ai Domnului – Aron Tiranul și Petre Cazacul, care ambii vor domni în Moldova). Doamna era o ființă evlavioasă, a zidit biserică în Roman, a reînnoit ferecătura unei lucrări de la Mănăstirea Putna, a dăruit o sumă importantă de bani mai multor mănăstiri de la Muntele Athos, așa că e foarte greu de admis, dacă nu imposibil, să fi fost ea ucigașa propriului soț. În plus, Doamna Ruxandra este cea care a intevenit pe lângă Poartă în favoarea soțului, pentru o a doua domnie, după ce tronul acestuia a fost preluat prin intrigă și înșelăciune de Despot Vodă, iar Lăpușneanu a fost trimis în exil pe insula Rhodos. Alte cronici și izvoare vorbesc și de o boală mai veche, posibil un glaucom, boală ereditară de care se pare că a suferit și tatăl său dar și fiul său, Bogdan Lăpușneanu.

Nu am epuizat însă tema anunțată, de altfel mult mai bogată în argumente ce-i sunt favorabile lui Lăpușneanu. Fără să strălucească precum Ștefan cel Mare sau alți destoinici domni ai Moldovei, totuși, ca urmaș al marilor voievozi, nu a dezamăgit.