Caterina Cornaro, regina Ciprului, își vinde sub presiune regatul Veneției

Caterina Cornaro s-a născut în Veneția, în 1406 și a decedat pe 1 august 1510 în Veneția. A fost fiica lui Nobile Huomo Marco Cornaro, Cavaliere del Sacro Romano Impero și Patrizio Veneto și a sotiei sale, Fiorenza Crispo. Tatăl său era strănepotul lui Marco Cornaro, Doge al Veneției din 1365 până în 1368. Familia sa avut numeroase legături și relații cu Ciprul, în speciald e natură comercială, având și adminsitrând numeroase fabrici de zahăr în zona Limassol și exportând produse cipriote în Venția.

În 1468, iacob al II-lea al Ciprului, cunoscut și ca Iacob Bastardul, devine rege al Ciprului, în dauna surorii sale, Carlota, care pretindea și ea titlul de regină a Ciprului, fiind de asemena regină a Ierusalemului, Armeniei și deținând și titluld e prințesă a Antiohiei. În 1468 și- alege drept sotiei și regină pe Caterina, o alegere estrem de plăcută pemtru Republica Veneția, deoarece prin această alianță își putea garanta drepturile comerciale și alte privilegii acordate Veneției de către Cipru. Cei doi se căsătoresc pe 30 iulie 1468, prin procură, air în 1472, se căsătoresc în Famagusta. La scurt timp după nuntă, Iacob al II-lea moare subit și, conform dorinței sale, Caterina, care în acel moment era însărcinată, devine regent. Asigură regența Ciprului între 1473-1474 și, în cele din urmă, devine regina regală a Ciprului ca urmare a decesului tânărului său fiu de nici un an, decedat fie din cauza unei boli, fie conform zvonurilor, otrăvit de partizani ai Carlotei. Caterina a domnit între 26 august 1474 și 26 februarie 1489 și a fost declarată “Fiica Sfântului Marcu” pentru ca Republica Veneția să poată pretinde controlul asupra Ciprului.

Regatul cunoaște însă un pronunțat declin, fiind stat tributar mamelucilor din Egipt. Cum adevărata putere a statului se afla în mâinile puternicilor negustori venețieni, pe 14 martie 1489 Caterina a fost forțată să abdice și să vândă administrația țării Republica Veneția. Astfel, în februarie 1489, guvernul Veneției a reușit să o convingă pe Caterina să cedeze drepturile de conducător al Ciprului Dogelui Veneției, întrucât nu avea moștenitori.  Astfel, ultimul stat cruciat a devenit o colonie a Republicii Veneția. Conform unor relatări:

“Pe 15 februarie 1489, regina a ieșit din Nicosia pentru a merge la Famagusta, să părăsească Ciprul. Și când a mers călare purtând o mantie neagră de mătase, cu toate doamnele și cavalerii din compania ei […] Ochii ei nu au încetat să verse lacrimi de-a lungul procesiunii. Și oamenii au vărsat multe lacrimi “.

Caterinei i se permitea să păstreze titlul de regină, iar din 1489 a devenit și Lady de Asolo, un district din Terraferma din regiunea Veneto Asolo. Curtea sa de aici a devenit cunoscută pentru prețuirea artelor și a discuțiilor literare. Caterina a fost pictată de Dürer, Tiziano, Bellini și Giorgione si mai mulți compozitori i-au dedicat opere, printre care și Gaetano Donizetti.