Christopher Myngs ajunge în Port Royal

Născut într-o familie prosperă din Norfolk, Myngs s-a alăturat de tânăr Marinei Regale, cu puțin timp înainte de izbucnirea Războiului Civil Englez. În marina cromwelliană, a înaintat rapid în grad, de la simplu marinar la căpitan și mai apoi viceamiral. S-a făcut remarcat în timpul primului război anglo-olandez (1652-1654) când cu nava Elisabeta a reușit să captureze un convoi olandez și două nave de război. În 1655 este numit la comanda fregatei cu 54 de tunuri Marston Moor, recent întoarsă din Caraibe și cu un echipaj în aflat în plină revoltă. După ce a reușit să stingă revolta de la bordul navei sale, Myngs a plecat spre Port Royal pentru a asigura paza noii posesiuni a Angliei, Jamaica.

În urma capturării insulei Jamaica de la spanioli, Marina Protectoratului a constituit în 1655, la Port Royal “baza Jamaica” unde erau staționate o duzină de fregate. Primul comandant al noii baze a fost viceamiralul Sir William Penn, urmat mai apoi la conducere de viceamiralul William Goodsonn. Principalele obiective ale noii baze erau apărarea insulei Jamaica și hărțuirea porturilor și transportului maritim spaniol.

La sosirea sa pe 25 ianuarie 1655 în Port Royal, Myngs a apreciat rapid că cea mai bună apărare e atacul. Cum Marston Moor era singura navă de război engleză disponibilă, a decis să recruteze bucanierii locali. În mai 1656, a atacat Santa Maria în Venezuela, dar rezultatele au fost dezamăgitoare. Abia în ianuarie 1657, au sosit și alte nave engleze care îi permiteau lui Myngs să formeze o escadră cu Marston Moor drept navă-amiral și bucanierii drept forțe auxiliare.

În octombrie 1658, escadra lui Myngs, ascunsă în largul coastei Americii Centrale așteaptă flota de comori a Spaniei. Atacul este însă un eșec, majoritatea flotei lui Myngs fiind plecată pentru aprovizionarea cu apă potabilă. Urmează raidurile din Tolú și Santa Marta, ambele în Columbia, dar fără rezultate mulțumitoare, ceea ce-l determină pe Myngs să schimbe tactica. Își împarte escadra în flotile mai mici pentru a crește șansa atacurilor surpriză și, în plus, decide să extindă urmărirea și atacul și pe uscat. În 1659 folosește noua tactică în trei porturi de pe coasta Venezuelei – Cumana, Puerto Cabello și Coro. În Coro capturează o încărcătură de argint în valoare de 250.000 de lire sterline (astăzi, aproximativ 32,5 milioane de lire sterline). Pentru a menține însă aprins interesul bucanierilor pentru viitoare expediții, împarte prada cu ei și nu cu guvernatorul din Jamaica Edward D’Oyley și Trezoreria engleză. Astfel, la întoarcerea în Port Royal, la aflarea veștii, este arestat de guvernatorul D’Oyley sub acuzația de delapidare și piraterie și trimis în Anglia la bordul fregatei sale pentru a fi judecat. În confuzia pricinuită de restaurarea lui Carol al II-lea, acuzațiile la adresa sa sunt retrase.

În 1662, Myngs se întoarce în Port Royal ca viceamiral al Marinei Regale la comanda HMS Centurion pentru a susține politica neoficială de “război rece” cu Spania. Noul guvernator din Jamaica, Lordul Windsor, îi acordă întregul sprijin și astfel Myngs ridică o flotă de 14 nave complet echipate cu 1400 de bucanieri la bord, printre care și Henry Morgan și Abraham Blauvelt. Cea mai mare flotă de bucanieri ridicată până atunci pe coastele Imperiului Spaniol!

Surse:

^{CROMWELL’S PIRATE: THE INCREDIBLE NAVAL CAREER OF CHRISTOPHER MYNGS}

^{https://en.wikipedia.org/wiki/Christopher_Myngs}

^{Historic Jamaica : With fifty-two illustrations by Cundall, Frank, 1858-1937; Institute of Jamaica}

^{Pirates of the Americas, by David Marley, ABC-CLIO, 2010}