Compania Virginiei este autorizată de Iacob I al Angliei să stabilească colonii pe coasta de Est a Americii de Nord

Compania Virginiei se referă la două societăti comerciale autorizate de regele Iacob I al Angliei, pe 10 aprilie 1606, să stabilească colonii pe coasta de Est a Americii între 34°  și 41°  latitudine N. Cele două companii erau: Compania Virginiei din Londra sau Compania Londoneză, acționarii fiind londonezi și Compania Virginiei din Plymouth, acționarii fiind din Plymouth – ambele operând sub licențe identice care vizau însă teritorii diferite. Cele două companii trebuiau să înființeze colonii la o distanță de cel puțin 100 km una de alta. Compania Virginiei din Plymouth nu și-a îndeplinit niciodată obiectivul, dar teritorul pe care ar fi trebuit să îl ocupe a fost revendicat mai târziu de Anglia, devenind Noua Anglie (New England).

Ca și corporații, cele două companii erau împuternicite de Coroană să se auto-guverneze. Compania a conferit acest drept coloniei și astfel, acest principiu prin care o colonie regală avea dreptul să se auto-guverneze, avea să reprezinte mai târziu punctul de geneză al democrației în America.

În Charta regală erau prevăzute următoarele: colonia înființată de Compania Virginiei din Londra avea să fie formată din cavaleri, gentlemani, comercianți și alti cetățeni originari din Londra și avea să se numească Prima colonie. în timp ce colonia înființată de Compania Virginiei din Plymouth avea să fie formată din cavaleri, gentlemani, comercianți și alti cetățeni originari din orașele Bristol, Exeter, Plymouth și alte locuri și avea să se numească A doua colonie. Coasta de Est a Americii dintre Maine și Carolina avea să se numească Virginia. Florida era sub dominație spaniolă.

Conform Chartei regale, Compania Virginiei din Londra avea permisiunea să fondeze o colonie de 161 km² între paralele 34 și 45, aproximativ între Cape Fear și Long Island Sound. Deținea, de asemenea, o largă porțiune din Oceanul Atlantic și din interiorul Canadei. Astfel a fost fondat Jamestown, prima așezare permanentă a englezilor în America de Nord. Spre dezamăgirea investitorilor, Compania Virginiei din Londra nu a reușit să descopere rezerve de aur sau argint în Virginia. Compania a stabilit comerț cu alte tipuri de produse, dar cea mai mare descoperire comercială a fost cea a colonistului John Rolfe, soțul lui Pocahontas – fiica căpeteniei amerindiene Powhatan-Sachem și mediatoare între englezi și tribul ei din colonia Virginia -, care a început cultivarea unui soi de tutun din Caraibe, mult mai dulce față de tutunul din Virginia. Tutunul lui Rolfe a fost intens exportat de Companie. Masacrul din Jamestown din 1622 a readus colonia în atenția lui Iacob I al Angliei și au urmat dezbateri aprinse în Anglia. Unii directori și acționari ai Companiei doreau să apere Charta regală originală în tip ce alții doreau ca această să fie desființată. Într-un final, în 1624, Iacob I a dizolvat Compania și a transformat Virginia într-o colonie regală.

Compania Virginiei din Plymouth avea permisiunea să fondeze o colonie între paralele de 38 și 45, între zonele superioare ale Golfului Chesapeake și frontiera actuală dintre SUA și Canada. A înființat colonia Popham de-a lungul râului Kennebec(astăzi, în Maine) însă aceasta a fost abandonată dupa un an iar Compania a ajuns inactivă, fiind succedată de o altă Companiei, care a reușit să stabilească, într-un final, o colonie permanentă în 1620 cu coloniști din Plymouth.

Surse

^{en.wikipedia.org/wiki/Virginia_Company}

^{Textul integral al Chartei – The First Charter of Virginia; April 10, 1606}