Soarele rasare la 
Este 
Flota condusă de corsarul olandez Pieter Adriaanszoon Ita se grupează în apropiere de Barbados
Pieter Adriaanszoon Ita a comandat în 1628 o mare expediție a Companiei Olandeze a Indiilor de Vest împotriva intereselor portugheze și spaniole din Caraibe. Expediția a fost una dintre cele mai mari din timpul său și a inclus mulți dintre corsarii erei. Scopul expediției era atacarea coloniilor spaniole și portugheze din Caraibe și Brazilia și transportul unor coloniști olandezi pe insula Tobago.
În ianuarie 1628, cele 12 nave au plecat din diferite porturi olandeze, urmând să se întâlnească în apropierea Cubei. Ultima navă care a plecat a fost Fortuin, care avea la bord 63 de coloniști, și escorta sa, Zuidsterre. Flota s-a adunat în câteva săptămâni la Sfântul Vincent lângă Barbados, Tobago. Acolo, Ita a ordonat flotei să se împartă în grupuri mici care să înceapă atacul asupra liniilor de transport locale. Navele mai mici, în special velierele au fost folosite pentru misiuni de recunoaștere. Pe 8 mai 1628, flotei i s-a alăturat și Eendracht, care în drumul său capturase o navă portugheză, pe care însă o abandonase când a început să ia apă. Pe 17 mai li se alătură și Cuba. Fortuin ajunge ultima și se întâlnește cu restul flotei lângă Haiti.
Ita pornește spre coasta de vest a Cubei cu cea mai mare parte din flotă, atacând pe drum mai multe nave portugheze și aflând de la prizonieri locația și traseul galioanelor spaniole care urmau sa plece din Honduras spre Portugalia. Conștient de prezența olandeză în zonă, guvernatorul Hondurasului a sfătuit convoiul să își amâne călătoria, Ita pierzând astfel avantajul de a-i lua pe spanioli prin surprindere. Cele două galioane spaniole au primit muniție și armament suplimentar, aceste pregătiri convingându-l pe comandantul spaniol, amiralul Alvaro De la Cerda, de deplina siguranță în cazul unei confruntări cu Ita, care în acest timp naviga în jurul Capului San Antonio, în căutarea unor nave situate la nord de Havana. Flota lui Ita a întâlnit două galioane care veneau din Honduras, Nossa Senhora de los Remedios și St Jago, lângă Havana.
Flota sa a încercat să blocheze accesul galioanelor în Havana, iar acestea au încercat să fugă. Leeuwinne a încercat să intercepteze nava viceamiral, dar abordajul a eșuat. În fuga sa, galioanul eșuează pe un banc de nisip, dar menține focul, iar Leeuwinne își pierde catargul principal. Fortuin și Dolfijn au urmărit celălalt galion spaniol, care eșueaza și el pe același banc de nisip. Nevoite să păstreze distanța, navele olandeze deschid și ele focul. Prins la mijloc, Leeuwinne suferă si mai multe daune, iar căpitanul ei, Jan Pieterszoon alături de un număr mare din echipaj, pier în bătălie. Ita reușește totuși să blocheze accesul navelor de salvare trimise de Havana în ajutor, iar Walcheren, nava sa amiral, se alătură luptei. Kater, Eendracht și Vriessche ajung și ele, iar în cele din urmă spaniolii, neavând de ales, se predau. Pierduseră deja peste jumătate din echipaj în luptă (600 de oameni). Comandantul spaniol, amiralul Alvaro de la Cerda, abia a reușit să scape cu viață. Întors în Spania, a fost totuși exonerat de pierderea celor două galioane. Pierderile lui Ita au fost relativ ușoare în comparație cu cele ale spaniolilor, doar 13 morți și 50 de răniți. Leeuwinne și Nossa Senhora de los Remedios au fost eliberate de pe bancul de nisip; doar St Jago a fost abandonat, încărcătura sa fiind mutată pe o alta navă. După ce a incendiat St Jago, Ita a ordonat retragerea deoarece o flotă spaniolă de întărire urma să ajungă în curând în zonă. Olandezii au navigat de aici spre Florida, dar Nossa Senhora de los Remedios a început să ia apă. Nedorind să riște traversarea Atlanticului cu ea în aceasta stare, încărcătura ei a mutată pe celelalte nave, iar Nossa Senhora de los Remedios a fost incendiată la o milă distanța de coasta Floridei.
Ita și flota sa au ajuns în Olanda în septembrie 1628, cu o captură formată din 2.398 cufere de indigo, 6.176 piei uscate, 266 pachete de sarsaparilla, 27 borcane de ulei, peste 3 tone de ghimbir, 12 tunuri de bronz, 28 de tunuri de fier și 52 de lire sterline de argint, totul valorând peste 1,2 milioane de guldeni. După plecarea lui Ita, autoritățile spaniole au crezut în mod eronat că olandezii au părăsit Caraibe. O greșeală care îi va costa enorm, căci, flota de comori neprotejată corespunzător, a cazut victimă unui alt corsar olandez, Piet Heyn, câteva luni mai târziu. În 1630, Ita a revenit în Caraibe, alături de Dirck de Ruyter pentru vânătoare de broaște țestoase pe Insulele Cayman. Au atacat din nou liniile de transport spaniole, în apropiere de Florida și Cuba dar nu a mai reușit să egaleze captura din 1628.
Surse: