În Franța, în timpul Revoluției Franceze, Georges Danton, Camille Desmoulins și suporterii lor sunt arestați

La 2 zile după arestare, pe 2 aprilie 1794 începe procesul lui Danton în fața Tribunalului Revoluționar. Nu pierde ocazia de a-și ridiculiza și insulta oponenții politici.

Danton a fost acuzat de folosirea poziției sale de lider al Revoluției pentru căștiguri personale. Mai mulți dintre contemporanii săi i-au comentat succesul financiar din timpul Revoluției, precum și anumite achiziții pe care Danton nu le-a putut explica în mod adecvat. Totuși, multe dintre acuzațiile îndreptate împotriva lui nu au putut fi probate suficient. Dovada cea mai convingătoare a corupției lui Danton a reprezentat-o o scrisoare din partea lui Mirabeau, din martie 1791, care făcea referire la 30 000 de livre, pe care Danton le-ar fi primit ca plată. Au mai fost speculate și alte mite, însă acuzația cea mai serioasă și cea care a constituit motivul principal pentru executarea sa, a fost presupusa sa implicare într-o schemă prin care s-a devalizat Compania franceză a Indiilor de Est. Deși nu exista nici o dovadă că Danton era implicat, el a fost denunțat de François Chabot iar faptul că Fabre d’Eglantine, un simpatizant al lui Danton, a fost și el implicat în scandal nu l-a ajutat deloc. Danton a continuat să-l apere Fabre d’Eglantine chiar și după ce acesta a fost expus și arestat.

În ceea ce îl privește pe Desmoulins, acesta a participat activ la atacul din 10 august 1792 asupra Palatului Tuileries, și imediat după ce Adunarea legislativă s-a destrămat și diferitele facțiuni politice au încercat să preia controlul țării, el a fost numit Secretar General al lui Georges Danton, care și-a asumat rolul de Ministru al Justiției. Este ales mai apoi deputat de Paris în noua Convenție Națională. A fost afiliat la facțiunea Montagnarzilor, a votat pentru înființarea Republicii și moartea lui Ludovic al XVI-lea, iar inițial opiniile celor trei – Danton, Desmoulins, Robespierre – au fost puternic aliniate. Ruptura celor 2 de Robespierre se va produce în decembrie 1793, dupa apariția ziarului Vieux Cordelier. Cu aprobarea lui Robespierre, ziarul a fost inițial direcționat împotriva exceselor facțiunii Hebertiste, însă critica jurnalului s-a extrins rapid și asupra Comitetului Salvării Publice și a Tribunalui Revoluționar. Desmoulins a lansat mai multe apeluri către Robespierre pentru o orientare într-o direcție mai moderată a insituțiilor. Practic, Desmoulins pleda pentru clemența și stoparea Terorii. În ianuarie, se încercă excluderea lui Desmoulins din Clubul Iacobin. Robespierre caută să își protejeze prietenul din copilărie, sugerând ca alternativă ca numerele ofensive din Vieux Cordelier să fie arse public. Replica lui Desmoulins este ca “Arderea nu este un răspuns”. Robespierre persistă în încercarea de a-și proteja prietenul, argumentând ca e doar un copil răsfățat pe care altii l-au ratăcit, dar refuzul categoric al lui Desmoulins de a renunța la ziar, face dificilă orice toleranță politică.

Între timp, participarea secretarului personal al lui Danton, Fabre d’Églantine, într-o înșelătorie financiară ce implica Compania franceză a Indiilor de Est, a fost expusă și acesta a fost arestat pentru corupție și fals în acte. Acest scandal a pus la îndoială credibilitatea lui Danton și a aliații săi, iar Robespierre a sprijinit acum expulzarea lui Desmoulins din clubul Jacobin. După condamnarea și executarea Hebertiștilor în martie 1794, energiile Montagnarzilor și mai ales Saint-Just, se îndreaptă spre eliminarea facțiunii indulgente conduse de Danton și exprimate de Desmoulins. Aceștia au fost acuzați de corupție și conspirație contrarevoluționară, au fost învinuiți în fața Comitetului Salvării Publice, iar mandatele de arestare, inclusiv pentru Desmoulins, au fost în cele din urmă emise la 30 martie.

Astfel, pe 30 martie 1794, Danton, Desmoulins și alți membri ai “partidului indulgent” au fost arestați. În fața Tribunalului Revoluționar, Danton arată o asemenea vehemență încât tribunalul și acuzatorii săi se tem că ar putea câștiga favoarea mulțimii. Astfel, pentru a împiedica acest lucru, Convenția aprobă o propunere făcută de Saint-Just în timpul procesului, și anume, dacă un deținut arată lipsă de respect față de justiție, atunci tribunalul poate exclude prizonierul de la continuarea procedurii, rezultatul procesului și sentința fiindu-i prezentate în absență. Practic lui Danton i s-a luat dreptul la apărare.

^{*[1],[90],[91]}