În România, la București, Carol I se adresează delegației Senatului cu ocazia proclamării independenței României

Domnul către delegațiunea Senatului,

10/22 Mai 1877

Vice-Președintele Senatului, D. Brătianu, însoțit de o numeroasă delegație, felicită pe Domn în prima zi a independenței României. În răspunsul Său, șeful statului relevă contribuția Senatului în ceasul hotărâtor al proclamării ruperii legăturilor cu Turcia și-Și exprimă credința în victoria finală.

Domnilor Vice-Președinți,

Domnilor Senatori,

Când parcurgem paginile istoriei noastre, noi vedem în mod constant că Românii datoresc conservarea lor mai ales unei virtuți caracteristice a lor, aceea de a fi stând uniți în ora pericolului, aceea de a nu avea decât un cuget, decât o inimă, decât o voință, când se atinge de binele comun, de interesele Patriei.

Unanimitatea cu care Senatul a proclamat ruperea unor legături care de mult își făcuseră timpul, care nu făceau decât a împiedica România în calea sa de pace și de civilizațiune, făcând-o solidară cu greșeli străine și atrăgând asupra pământului nostru rele și calamități neprovocate de noi; această unanimitate este o puternică dovadă că viu este între d-vostre spiritul bătrânilor noștri, care în timpurile cele mai grele n’au disperat niciodată de soarta României.

Urmeze a trăi între noi acest spirit matur și mântuitor, urmeze a se întemeia din mult în mai mult concordia între toți fiii aceleiași țări și am ferma convicțiune că, cu toate greutățile ce încă ne așteaptă, vom ajunge la limanul dorit de toți.

Și dar, în prevederea acestei zile mult așteptate, acestor zile frumoase, să zicem cu toții:

Să traiască România!

Să trăiască Senatul României!

(M.O., 1877, nr. 106, p. 3145-6)

Sursă:

^{Cuvântarile Regelui Carol I, Ediție îngrijită de Constantin C. Giurescu, volumul I, 1866-1886, Editura Fundatiei pentru Literatură și Artă, “Regele Carol II”, București, 1939}