În timpul Primului Război Mondial începe Ofensiva Armatei Române în Transilvania

Concomitent cu declarația de război a României contra Austro-Ungariei și conform înțelegrii cu Antanta, armata română începe ofensiva în Transilvania, începând astfel Batălia pentru Transilvania, care se va debuta pe 27 august și se va încheia pe 25 octombrie 1916, cu victoria armatelor Puterilor Centrale.

Marele Cartier General român destinase 3 armate acestei operațiuni – Armatele 1, 2 și Nord -, cu unefectiv de circa 420 000 de militari, adică aproximativ 80% din efectivele Armatei de Operații. Cele trei armate au trecut simultan la atac, trecând Carpatii și găsindu-se într-un avantaj clar numeric, față de cei 40 000 de militari inamici ai Puterilor Centrale. Și raportul gurilor de foc era favorabil părții române. Operațiunile inițiale sunt încununate de succes, obligând retragerea trupelor austro-ungare. Ofensiva Bulgariei în Dobrogea duce însă la retragerea unor efective importante ale armatei române din Transilvania și mutarea acestora pe frontul din Dobrogea, o decizie neinsiprată, căci armata română, împărțită acum pe mai multe fronturi, va pierde Bătălia de la Turtucaia dar și avantajul de pe frontul din Transilvania. Operația de la Flămânda este și ea un insucces iar contraatacul germano-austro-ungar din Transilvania se va finaliza cu retragerea totală a trupelor române din Transilvania. Comandantul Armatei 1 a fost Generalul Ioan Culcer, al Armatei 2 a fost Generalul Alexandru Averescu iar al Armatei Nord a fost Generalul Constantin Prezan, singurul care se împotrivise inițierii operației Flămânda si fiind pentru continuarea ofensivei în forță în Transilvania.