La rece, după alegeri

Am așteptat să se epuizeze febra electorală, pentru a exprima o opinie, poate nu cea mai avizată, dar măcar o opinie interesată, asupra fenomenului electoral parlamentar din 2016, a unui om care a votat și a avut o problema; nici un partid de dreapta nu îi reprezenta interesele.

Și de această dată am asistat la o nouă campanie electorală, în care toate partidele (cu excepția UDMR) au adoptat sloganul votați-ne pe noi ca să scăpați de ceilalți, care sunt cei răi și negri la suflet. O nouă campanie electorală în care dreapta și-a arătat din nou capacitate de divizare și de data asta, niște lideri de tinichea (și asta fără excepție).

În cazul PNL, am văzut un partid, care nu mai avea nimic în comun nici cu doctrina liberală și nici cu doctrina populară, cu un lider debusolat și depășit total de ceea ce se întâmplă în propria ogradă și cu un conducător de campanie electorală incapabil să acceadă mintal o funcție națională. În plus, programul politic și acțiunile politice ale PNL-ului nu au avut nimic în comun, nici măcar cu ideea de dreapta, ci mai curând actele și faptele PNL-ului reprezentau cu brio doctrina socialistă. Din păcate, în cazul PNL-ului s-a dovedit că mariajul cu PDL-ul a fost năucitor, iar vechiul PNL a dispărut compet, și ca oameni și ca doctrină, noul PNL fiind o gașcă de interese de strânsură sub un steag lipsit de culoare. De la această lipsă de culoare li se va trage și pierirea, o parte, cei din vechiul PDL, obișnuiți cu liderul providențial Băsescu vor migra în scurt timp, către PMP, iar restul probabil către ALDE, iar PNL-ul va râmâne cu sageata și aceea ofilită.

În cazul USR-ului, partidul are o singură idee, noi schimbăm tot, ce și cum schimbăm, la modul concret, rămâne însă o enigmă, a cărei dezlegare ține neapărat de accederea lor în funcții si apoi, odată ajunși, las’ că vedem noi…. Cert este că singurul merit al USR-ului, nu a fost să scoată la vot nehotărâții de dreapta, ci să preia nemulțumiții din PNL; în esență electoratul USR, este cel al PNL, care nu se mai regăsește în actualul PNL. În nici un caz, USR-ul nu și-a atins scopul declarat, să scoată la vot nehotărâții. În esența sa USR-ul este o construcție de tip cometă politică, care apare, strălucește în alegeri, când nu promite nimic concret, ci doar schimbarea, iar mai apoi dispare. Din acest punct de vedere are multe puncte comune cu PPDD, care la fel, a avut o traiectorie fulminantă și a sfârșit-o într-un fâs major. Și susțin aceasta, deoarece, ca și PPDD-ul, sunt lipsiți de program și doctrină, iar moto-ul lor este să schimbăm, adică să venim noi, în locul celorlalți, în traducere poulară, la bucate. Cert este că parlamentarii săi nu or sa migreze spre PSD, dar tot așa de cert este însă ca nu vor rezista.

În cazul PMP, ar trebuie facută o schimbare de nume, în Partidul Miscarea Băsesciană, deoarece este partidul tip one man show. Dar scopul ”omului” a fost atins, a intrat în parlament, acum începe campania de racolare. ”Omul” Băsescu va face și a și promis, deja, opoziție, cel puțin la nivel de scandal, la asta fiind campion, că la nivel de program este zero. Nu înțelege nevoia programului, ci crede în omul providențial, adică crede în el. Măsura PMP-ului este însă dată de lipsa totală de moralitate și capacitatea duplicitară imensă a liderului, care după ce a creat un sistem, îl împroașcă cu noroi, atunci când sistemul i-a atins interesul personal. În cazul PMP-ului este cert că acesta va lua locul dizolvatului PDL atât la propriu cât și la figurat, racolând din rândul protocaliilor ascunși de flegme, sub fusta d-nei Gorghiu.

În cazul ALDE, traseul acestuia este clar, alături de PSD, ca o formațiune de dreapta, dispusă la guvernare, ca și partener de tip UDMR (cu oricine), continuând astfel politica PC-ului, dar și traditia PNL-ului, atât la propriu cât și la figurat. Probabil că ALDE va fi și ținta unora parlamentari din PNL, în momentul în care disoluția PNL-ului se va accentua (PNL-ul fiind deja, de la mariajul cu PDL, în disoluție), iar PNL-ul în opoziție, nu ar putea să le ofere nimic, decât dreptul la discurs politic. Până la urmă ALDE va rămâne un reprezentant al liberalismului, care este dispus la orice alianță, chiar în numele liberalismului (să nu uităm că PNL-ul la prima invitație, fie că a venit de la FSN, fie de la dreapta, a sărit la guvernare, cu entuziasm), adică cu oricine, pentru noi înșine.

Ca și o concluzie generală a alegerilor, nu a crescut PSD-ul, ci acesta a rămas constant, ca și alegători și număr de voturi, indiferent de ce se întâmplă (adică câte dosare au liderii), s-au divizat însă voturile de dreapta, dreaptă care strălucește la nivel de orgolii și la nivel de lipsă de lideri autentici, la care s-a adăugat și absenteismul, tot de dreapta.

Votul din 2016, a aruncat din nou România, înapoi la situația politică din 1991, când un partid reușea să facă majoritatea. Problema cea mare de astăzi este că lipsește liderul politic autentic, care să îmbine viziunea cu carisma și verticalitatea și care să întruchipeze speranța, peste 4 ani. Din păcate, pentru România, locul lui Corneliu Coposu este vacant și se simte! Ceea ce lipsește actualmente României, este un partid de dreapta cu valori de dreapta și cu politică autentică de dreapta, care să scoată electoratul de dreapta la vot, iar acel partid ar trebui să fie PNȚCD.