Malta este cucerită de armata franceză condusă de Napoleon Bonaparte, fiind părăsită de către Ordinul Ioanit

În timpul expediției sale din Alexandria, Napoleon Bonaparte, se oprește în apropierea insulei Malta, solicitând Marelui Maestru al ordinului Ferdinand von Hompesch zu Bolheim (cel de al LXXII-lea Mare Maestru), să se permită intrarea în port a vaselor franceze, pentru aprovizionare. Marele Maestru, le comunică că conform cu regulile ordinului, în port aveau dreptul să intre doar 2 vase străine dintr-o flotă. Sub pretextul că aprovizionarea în condițiile impuse ar dura foarte mult, Napoleon ordonă ca toate vasele să intre în port, iar în 10 iunie începe debarcarea trupelor franceze, care încep cucerirea insulei. Armata franceză a fost sprijinită și de o insurecție a localnicilor, care doreau să scape de dominația ordinului, iar pe de altă parte statutele ordinului interziceau ca Ordinul să lupte cu alți creștini. În urma cuceriri ide către francezi a părții de vest a insulei, în 11 iunie Marele Maestru decide să capituleze și încheie un acord cu Napoleon, prin care preda insula Directoratului Francez, aceasta devenind posesiune Franceză. În schimb directoratul, se angaja să identifice un teritoriu pentru Ordinul Ioanit unde să fie relocat ordinul, iar Marele Maestru urma să primească o pensie din parte Franței.