“O cortină de fier a căzut pe continent.” Winston Churchill – Discursuri celebre

Discursul rostit de Winston Churchill la Fulton, în Missouri, pe 5 martie 1946, poate fi privit ca cel mai important discurs al acestuia, de data aceasta din postura de lider al opoziției(1945-1951). Conține, desigur, mai multe pasaje importante și memorabile, însă cel despre “cortina de fier” este cel care a atras atenția internațională, având un impact puternic asupra opiniei publice din Statele Unite și din democrațiile din Europa occidentală iar mai mult, istoricii ruși datează începutul Războiului Rece pornind de la acest discurs.

“[…]Este de datoria mea să vă prezint anumite fapte în legătură cu situația actuală din Europa. De la Stettin, oraș la Marea Baltică, la Trieste, oraș de la Marea Adriatică, o cortină de fier a coborât pe continent. În spatele ei sunt toate capitalele fostelor țări ale Europei Centrale și de Răsărit: Varșovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, București și Sofia. Toate aceste orașe celebre și populația din jurul lor sunt acum incluse în ceea ce trebuie să numesc sfera sovietică, toate fiind supuse nu doar influenței sovietice dar și unui control din ce în ce mai important al Moscovei. Doar Atena – Grecia împreună cu gloria sa nemuritoare-, este liberă să-și decidă viitorul în alegeri care vor avea loc sub atenta observație a britanicilor, americanilor și francezilor. Guvernul polonez, dominat de Rusia, a fost încurajat greșit să întreprindă incursiuni în Germania, iar acum au loc expulzări în masă,la o scară de neimaginat, a milioane de germani. Partidele comuniste, care erau foarte mici în toate aceste țări ale Europei de Est, au fost ridicate la o poziție de forță și de supremație, superioare importanței lor numerice, încercând să impună peste tot o putere totalitară. Guverne polițienești prevalează, și până în prezent, cu excepția Cehoslovaciei, nu există o democrație adevărată.

Turcia și Persia sunt profund afectate și alarmate de revendicările și presiunile exercitate asupra lor de guvernul de la Moscova. Rușii încearcă la Berlin, să construiască un partid cvasicomunist în acea parte a Germaniei ocupate de ei, prin acordarea de favoruri speciale liderilor grupărilor germane de stânga. La sfârșitul conflictului în luna iunie a anului trecut, armatele americane și britanice s-au retras spre vest, în conformitate cu întelegerile anterioare, din zonele pe care le cuceriseră, chiar și cu 150 de mile de-a lungul unui front de 400 de mile, pentru a permite aliaților noștri ruși, să ocupe acest vast teritoriu pe care democrațiile occidentale îl cuceriseră.

Dacă acum guvernul sovietic încearcă printr-o acțiune separată să construiască o Germanie pro-comunistă în aria lor de influență, aceasta va cauza noi dificultăți serioase în zonele de influență americană și britanică dând posibilitatea Germaniei învinse să se ofere la licitație sovieticilor sau democrațiilor occidentale. Oricare ar fi concluziile ce pot fi extrase din aceste fapte, în mod sigur nu aceasta este Europa liberă pentru care am luptat; și nici cea care poartă în ea germenii unei păci durabile.

Siguranța lumii actuale necesită o nouă unitate în Europa, din care nicio națiune să nu fie permanent respinsă. Din certurile celor mai puternice rase ale Europei au rezultat atât aceste două războaie mondiale, cât și conflictele mai vechi, din trecut. De două ori în viața noastră am văzut cum Statele Unite, împotriva dorințelor și a tradițiilor lor, împotriva argumentelor, a căror forță este imposibil să nu fie înțeleasă, au fost atrase de forțe irezistibile, în aceste războaie în ultimul moment pentru a asigura victoria binelui, dar numai după ucideri și devastări cumplite. De două ori, Statele Unite au trebuit să trimită mai multe milioane de tineri peste Oceanul Atlantic pentru a găsi războiul; dar acum războiul poate găsi orice națiune, oriunde. Cu siguranță, deci, trebuie să conștientizăm și să lucrăm cu toată puterea la acest scop care este pacificarea Europei, în cadrul structurii Națiunilor Unite. […]

În fața cortinei de fier care traversează acum Europa există multe motive de îngrijorare. În Italia, Partidul Comunist este slăbit de pretențiile comuniștilor Mareșalului Tito față de fostul teritoriu italian aflat în capul Adriaticii. Trebuind să facă față acestor presiuni, viitorul Italiei rămâne în balanță. La fel, nu se poate vorbi de regenerarea Europei, fără o Franță puternică. Toată viața mea aflată în serviciul public am luptat pentru o Franță puternică și nu mi-am pierdut niciodată încrederea în destinul ei, nici măcar în cele mai întunecate ore. Nu îmi voi pierde speranța tocmai acum. Cu toate acestea nu putem să nu observăm că într-un număr mare de țări, departe de frontierele rusești și în întreaga lume se pun bazele comunismului, într-o unitate completă și ascultare absolută față de direcțiile primite de la centru.  Cu excepția Commonwealth-ului britanic și a Statelor Unite în care comunismul este în fază incipientă, partidele comuniste constituie o provocare și un pericol tot mai mare pentru civilizația creștină. În zorii victoriei obținute cu atât de multe sacrificii, într-un splendid spirit de camaraderie pentru cauza libertatii și a democrației, e cât se poate de sumbru să trebuiască să ne gândim la aceste pericole. Totuși, ar trebuie să fim complet lipsiți de înțelepciune pentru a nu ne gândi la toate astea.

Perspectiva este, de asemenea, îngrijorătoare în Orientul Îndepărtat și mai ales în Manciuria. Acordul făcut la Yalta, la care am luat parte, a fost extrem de favorabil pentru Rusia Sovietică, dar a fost făcut într-o perioadă în care nimeni nu putea spune dacă războiul cu Germania nu ar putea să se extindă pe tot parcursul verii și chiar și în timpul toamnei anului 1945 și când războiul cu Japonia urma să dureze încă 18 luni de la sfârșitul războiului german. În această țară sunteți cu toții atât de bine informați cu privire la Orientul Îndepărtat de prietenii devotați din China, încât nu este nevoie să intru în detalii în ceea ce privește situația de acolo.

M-am simțit însă obligat să fac un portret al umbrei care, la fel, atât în vest cât și în est, cade peste toată lumea. Am fost un înalt ministru la momentul semnării Tratatului de la Versailles și un prieten apropiat al domnului Lloyd-George, care era șeful delegației britanice. Nu am fost de acord cu multe lucruri care au fost făcute, dar am o impresie foarte puternică în mintea mea despre acea situație și mi se pare dureros ceea ce constat acum. În acele zile erau mari speranțe și o încredere nemărginită că războaiele se terminaseră și că Liga Națiunilor va deveni atotputernică. Nu văd și nici nu simt aceeași încredere sau aceleași speranțe în lumea descompusă în care trăim în prezent.

Pe de altă parte, eu resping ideea că un nou război este inevitabil, ba mai mult, că este iminent. Și aceasta pentru că eu sunt sigur că șansele noastre se află încă în propriile noastre mâini și că deținem puterea de a salva viitorul. Simt că este datoria mea să spun aceste lucruri acum, când am ocazia și posibilitatea de a o face. Eu nu cred că Rusia sovietică dorește război; ea vrea roadele războiului și expansiunea fără limite a puterii și doctrinelor sale. Ceea ce noi trebuie să luăm în considerare astăzi, atâta vreme cât mai avem timp, este prevenirea permanentă a războiului și stabilirea condițiilor de libertate și democrație, cât mai curând posibil în toate țările. Dificulțățile și pericolele noastre nu vor dispărea dacă ne acoperim fața, dacă așteptăm să vedem ce se va întâmpla sau dacă practicăm o politică de conciliere. Avem nevoie de o rezolvare a lucrurilor și, cu cât se va produce mai târziu, cu atât va fi mai greu, iar pericolele vor fi și mai mari.

Din ceea ce am văzut la prietenii și aliații noștri ruși în timpul războiului, m-am convins că nu respectă nimic mai mult decât forța și nimic mai puțin decât slăbiciunea, îndeosebi cea militară. Din acest motiv vechea doctrină a unui echilibru de putere este nesigură. […] Dacă democrațiile occidentale stau însă împreună în angajamentul lor de a respecta cu strictețe principiilor Cartei Națiunilor Unite, influența lor pentru promovarea acestor principii va fi imensă și nimeni nu le va putea molesta. Dacă însă vor deveni divizate sau false în datoria lor și dacă în toți acești ani foarte importanți li se vor permite derapaje, atunci, într-adevăr, o catastrofă poate să ne copleșească pe toți.

[…] Nu a existat niciodată în întreaga istorie vreun război mai ușor de preîntâmpinat printr-o acțiune la momentul oportun decât acesta care tocmai a ruinat regiuni atât de vaste de pe glob. După părerea mea, ar fi putut fi prevenit fără a se trage un singur foc de armă, iar Germania putea fi astăzi puternică, prosperă și respectată însă nimeni nu a vrut să asculte și unul câte unul am fost cu toții atrași în acest vârtej nebun. Fără îndoială, nu trebuie să lăsăm ca așa ceva să se mai repete. Asta se poate realiza, doar prin ajungerea acum, în 1946, în acest an 1946, la o bună înțelegere cu Rusia, în toate privințele, sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite și prin menținerea acestei bune înțelegeri de-a lungul multor ani pașnici, prin mecanismul mondial susținut de întreaga putere a lumii anglo-saxone și a tuturor legăturilor ei.

Nimeni să nu subevalueze puterea statornică a Imperiului Britanic și a Commonwealth-ului.  Doar pentru că vedeți că cei 46 de milioane de oameni de pe insula noastră au fost hărțuiți cu aprovizionarea lor cu alimente, dintre care ei produc doar jumătate, chiar și în timp de război sau pentru că vedeți că avem dificultăți în reabilitarea industriei noastre și a comerțului după șase ani de efort de război să nu presupuneți că nu vom trece și peste acești ani întunecați de privațiune, după cum am trecut și de anii de glorioasă agonie. Să nu credeți că peste jumătate de secol, nu veți vedea 70 sau 80 milioane de britanici răspândiți în jurul lumii dar uniți în apărarea tradițiilor noastre, a modului nostru de viață și a cauzelor lumii în care atât voi cât și noi credem. Dacă populația Commonwealth-ului vorbitoare de limbă engleză va fi adăugată la cea a Statelor Unite cu tot ceea ce implică o astfel de cooperare, în aer, pe mare, pe tot globul, în știință și în industrie și în forță morală, acolo nu va fi nici un răgaz, pentru ca un echilibru precar al puterii să ispitească la ambiție sau aventură. Dimpotrivă, va exista o asigurare copleșitoare a securității. Dacă aderăm cu credință la Carta Națiunilor Unite și mergem înainte cu o forță calmă și sobră care nu doroște pământul și comoara nimănui, căutând să nu pună controlul arbitrar asupra gândurilor oamenilor; dacă toate forțele și convingerile morale și materiale ale forțelor britanice sunt asociate cu ale voastre într- asociație fraternă, drumul viitorului ca fi clar, nu numai pentru noi, ci pentru toți, nu numai pentru timpul nostru, ci și pentru un veacul care va urma.”

Puteți asculta, întregul discurs, în engleză, mulțumită arhivei BBC, aici.

 

Lecturi suplimentare recomandate:

Lumea vazută de Churchill. Afirmații. Confidențe. Profeții, de Francois Kersaudy, Editura Pro Editură și Tipografie, 2008

Winston Churchill – Anii tinereții mele (Autobiografia), Editura Herald, 2017

Winston Churchill. Tânărul Titan, de Michael Shelden, Editura Rao, 2014

Vorbele de duh ale lui Winston Churchill, de James C. Humes, Editura Humanitas, 2008

Churchill, de Paul Johnson, Editura Humanitas, 2017

Factorul Churchill. Cum a schimbat un singur om istoria, de Boris Johnson, Editura Litera, 2017