Soarele rasare la 
Este 
Oliver Cromwell este numit Lord Protector al Commonwealth-ului Angliei, Scoției și Irlandei
Pe 16 decembrie 1653, Oliver Cromwell este jurat Lord Protector al Commonwealth-ului Angliei, Scoției și Irlandei în timpul unei ceremonii în care a preluat conducerea magistraturii și administrarea guvernului. Noua formă de guvernare înființată la 16 decembrie s-a dovedit a fi cel mai durabil și stabil regim al întregii perioade republicane (1649-60), oferind pe plan intern stabilitate și ordine prin începerea procesului de vindecare a diviziunilor din societate provocate de războiele civile, iar pe plan extern, câștigarea respectului internațional. Pe de altă parte, Protectoratul a oferit baza necesară reformelor ulterioare formării unei societăți mai drepte, mai evlavioase și mai puțin păcatoase. Nu în ultimul rând, Protectoratul a fost un regim britanic, nu englez, care a unit Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda în cadrul unui singur sistem de guvernare și, pentru prima dată, a conferit națiunilor componenete un singur parlament britanic ales. (Cromwell a fost singurul invadator al Scoției care a reușit să o cucerească în întregime.) De alfel, a fost primul (și, până în prezent, singurul) guvern britanic care a fost înființat și a funcționat în baza unei constituții scrise, care stabilea detaliat componența și puterile guvernului. Constituția (Instrument of Government), proiectată de generalul-maior John Lambert în 1653, prima constituție suverană codificată și scrisă a Angliei, a stabilit o succesiune sigură de parlamente alese, cu o cameră unică, care exercitau puteri legislative extinse, dar nu nelimitate, și a înființat un consiliu permanent, în mare măsură independent, care exercita puterui executive extinse, dar nu nelimitate. Protectoratul a asigurat și mare și puternică armată și marină. Protectoratul a garantat libertate religioasă extinsă pentru majoritatea credințelor protestante.
Instrumentul de guvernare stabilea un singur șef de stat care urma să acționeze și să coordoneze activitatea parlamentului și a consiliului, dar care avea să exercite puteri foarte limitate, singur și în drept. Șeful statului avea să fie numit Lord Protector, nu rege și, prin urmare, regimul în ansamblu a devenit cunoscut sub numele de Protectorat. Constituția l-a numit pe Oliver Cromwell șef al statului pe viață, iar el a rămas Lord Protector pâna la moartea sa, cinci ani mai târziu, în septembrie 1658 și deși funcția nu era una ereditară, el a fost succedat de fiul său, Richard Cromwell. Mandatul de Lord Protector al fiului a fost însă de scurtă durată, opt luni mai târziu, lovitura de stat din primăvara anului 1659, ducând la prăbușirea lui și a Protectoratului și un an mai târziu, în 1660, la restaurarea monarhiei Stuart.
Noul guvern protector a început să lucreze în dimineața zilei de vineri, 16 decembrie, când zece consilieri s-au adunat pentru a organiza prima lor ședință formală, amănunțită; conform relatărilor, Cromwell nu a participat la această sedință sumară, singura decizie consemnată fiind aceea de a dispune emiterea unei proclamații care să anunțe noul guvern. Proclamația destul de sumară, a fost distribuită ca o foaie tipărită, iar textul său a fost preluat de majoritatea ziarelor în a treia săptămână din decembrie.
“Întrucât ultimul Parlamentul se dizolvă, renunțând la putere și autoritate, guvernarea Commonwealth-ului Angliei, Scoției și Irlandei care va fi asigurată de către un Lord Protector și parlamente trienale succesive este acum instituită; Și cum Oliver Cromwell, Căpitan General al tuturor forțelor acestui Commonwealth, este declarat Lord Protector al Națiunilor și a acceptat numirea, am considerat că este necesar (după cum reiese din prezenta) să facem publice premisele, să cerem cu strictețe și să ordonăm tuturor și fiecărei persoane, indiferent de calități și condiții, din oricare dintre cele trei națiuni menționate, să ia seamă, sa se conformeze și supună guvernului astfel stabilit; și toți șerifii, primarii și portăreii, și alți funcționari publici direct vizati, sunt obligați să se ocupe de publicarea imediată a acestei proclamații în comitatele, orașele, corporațiile și piețele, până când nimeni nu va putea motiva ignoranță în această chestiune. Dată la Whitehall în această zi din 16 decembrie 1653.”
Noul regim a fost apoi inaugurat printr-o ceremonie relativ simplă, lipsită de fast, organizată în după-amiaza zilei de vineri, 16 decembrie. A fost o ceremonie publică doar pentru cei care s-au aflat atunci întâmplător în preajma și în jurul Whitehall, Westminster și Westminster Hall, ceremonia nefiind anunțată din timp. Astfel, puțini au fost cei care probabil au și înțeles ce se întâmplă. Cu toate acestea, toate ziarele au oferit relatări complete și detaliate ale ceremoniei.
Din momentul în care Cromwell a fost jurat Lord protector, el a început să se semnze Oliver P. (Oliver Protector), similar stilului monarhilor care foloseau R pentru Rex sau Regina. Termenul de adresare pentru Lordul Protector a fost “Alteța voastră”. La ceremonie, Cromwell a optat pentru o îmbrăcăminte neagră, simplă, în locul fastuosului monarhic. În calitate de Lord Protector a primit un salariu de 100.000 lire sterline pe an.
În calitate de Lord Protector, Cromwell avea puterea de a convoca și dizolva Parlamentul, dar era obligat în baza Instrumentului de guvernare, constituția Commonwealth-ului Angliei, Scoției și Irlandei, să aibă votul majorității în Consiliul de Stat dacă dorea să convoace sau să dizolve un Parlament, stabilind astfel și precedentul potrivit căruia un monarh englez nu poate guverna fără consimțamântul Parlamentului, principiu valabil și în prezent. Puterea sa a fost însă susținută de populatitatea de care se bucura în rândul armatei. La fel ca și Carol I al Angliei, nici Cromwell nu s-a înțeles cu parlamentele din timpul Protectoratului, pe care le-a dizolvat, conducând țara prin generalii săi. În timpul Protectoratului lui Cromwell (1653-1658), Anglia a fost practic sub dictatură militară, iar Cromwell a avut două obiective-cheie.
Primul obiectiv-cheie a vizat pacificarea națiunii după haosul războaielor civile și al regicidului. Pentru asta era nevoie de o formulă stabilă de guvernare. Însă în ciuda naturii revoluționare a guvernului, prioritățile sociale nu includeau și vreo încercare semnificativa de a reforma ordinea socială. Reformele la scară mică, precum reforma sistemului judiciar, au fost îngreunate de încercările de restabilire a vechii ordini în politica engleză. Impozitarea directă a fost ușor redusă și s-a pus capăt primului război anglo-olandez.
În discursul său din timpul reuniunii inaugurale a primului Parlament al Protectoratului, pe 3 septembrie 1654, Cromwell a continuat să sublinieze necesitatea restabilirii ordinii și a pacificării națiunii. Cu toate acestea, Parlamentul a fost repede dominat de cei care doreau reforme radicale și cu un pronunțat caracter republican. După ce inițial Parlamentul a aprobat numirile făcute anterior de Cromwell, a început lucrul la un program radical de reformă constituțională. Însă în loc să se opună proiectului de lege, Cromwell a dizolvat Parlamentul pe 22 ianuarie 1655. Reprezentanții Camerei Comunelor din Parlament fuseseră aleși de primari și consilieri, burghezi și rezidenți care aveau drept de vot la alegerile municipale. Pentru a obține dreptul de vot un bărbat adult trebuia să dețină o proprietate în valoare de minim 200 de lire.
În ceea ce privea posesiunile Angliei din străinătate, în perioada Protectoratului aceastea includeau Confederația Noii Anglii (o alianță militară de scurtă durata a coloniilor Golfului Massachusetts, Plymouth, Connecticut și New Haven), Plantațiile Providence, Colonia Virginia, Colonia Maryland și insulele din Indiile de Vest. După ce și-a asigurat supunerea lor, Cromwell a intervenit rar în afacerile lor. Dintre toate acestea, colonia Virginia a purtat cele mai puternice resentimente regimului lui Cromwell, devenind un loc căutat de emigrare pentru cavalerii și regaliști în timpul Protectoratului.
Al doilea obiectiv al lui Cromwell viza reforma spirituală și morală. Cromwell urmărea să restabilească libertatea de conștiință și să promoveze evlavia exterioară și lăuntrica în toată Anglia. În acest scop, în primele luni ale Protectoratului a fost creat un set de criterii pe baza cărora s-a realizat o triere printre slujitorii bisericii. Responsabilii cu aceste trieri aveau să conducă reformarea cultului în parohiile Angliei. În acest context se poate vedea experimentul constituțional al generalilor care au urmat la conducere după dizolvarea primului Parlament al Protectoratului. După o ultimă răscoală a regaliștilor, Cromwell a împărțit Anglia în districte militare conduse de generali majori ai armatei. Acești 15 generali, numiți “guvernanți evlavioși”, aveau un rol critic atât în menținerea siguranței naționale cât și în sprijinirea “cruciadei” lui Cromwell în reformarea moralului națiunii. Generalii erau cei care supravegheau forțele de miliție și comisiile de securitate, colectua impozitele și asigurau sprijin guvernului în provinciile engleze și galeze. Comisari pentru asigurarea pacii Comunității au fost desemnați să lucreze îmrepună cu aceștia în fiecare comitat. Însă doar câțiva dintre acești comisari erau politicieni de carieră, cei mai mulți fiind puritani zeloși care i-au întâmpinat cu brațele deschise pe generali și și-au îmbrățișat munca cu mult entuziasm.
Cu toate acestea, regimul generalilor a fost de scurtă durată, deoarece mulți se temeau că aceștia amenințau eforturile de reformă și autoritate. Poziția generalilor a fost afectată și de propunerea fiscală a generalului major John Desborough de a oferi sprijin financiar activitătii lor, propunere respinsă de al doilea Parlament al Protectoratului (instituit în septembrie 1656) de frica instaurării unui regim militar permanent. În cele din urmă regimul a căzut din cauza incapacității lui Cromwell de a-și susține oamenii. Însă activitatea regimului generalilor din noiembrie 1655 și pâna în septembrie 1656 a redeschis rănile Războiului Civil și au adâncit antipatia populației față de regim.
La sfârșitul anului 1654, Cromwell a lansat așa-numita Western Design armada împotriva Indiilor de Vest spaniole, iar în mai 1655 a capturat Jamaica. În calitate de Lord Protector, Cromwell a fost pe deplin conștient de implicarea comunității evreiești în economia Olandei, cel mai important rival comercial al Angliei. Toleranța lui pentru dreptul la închinare privată a celor aflați în afara puritanismului, i-a determinat pe evrei ca după 350 de ani de la alungarea lor de către Eduard I să se întoarca în Anglia, în speranța că vor contribui la accelerarea recuperării țării după războaiele civile. Pe termen lung, Cromwell spera că evreii se vor converti la creștinism, grăbind astfel a Doua Venire a lui Iisus Hristos. Au existat însă și voci care s-au opus politicii pro-evreiești al lui Cromwell.
Pe 23 martie 1657, Protectoratul a semnat cu Ludovic al XIV-lea Tratatul de la Paris împotriva Spaniei. Cromwell se angaja să furnizeze Franței 6 000 de trupe și nave de război. În schimb, Mardyck și Dunkirk, baze importante ale corsarilor și piraților care atacau transporturile comerciale engleze, au fost cedate Angliei.
Ulterior numirii în funcția de Lord Protector, Cromwell a respins oferta din partea Parlamentului de a prelua coroana, preferând să rămână un “paznic” sau “gardian” al Commonwealth-ului Englez, chiar dacă rolul de prim Lord Protector era asemănător cu cel al unui monarh. După mai multe săptămâni agonizante în care a cântărit propunerea Parlamentului de a fi încoronat rege, Cromwell a refuzat, justifcându-și optiunea prin argumentul că, în opinia sa, Dumnezeu s-a pronuntat deja împotriva monarhiei și a funcției de Rege. Pe 23 iunie 1657, la Westminster Hall, a fost reinstalat ceremonial ca Lord Protector și așezat pe scaunul Regelui Eduard, scaunul folosit în ceremoniile de încoronare ale regilor Angliei, adus special pentru această ocazie din Westminster Abbey. Evenimentul a fost asemănător încoronărilor, multe dintre însemnele regale, precum mantia purpurie, sabia și sceptrul fiind folosite în cadrul ceremoniei. Noile drepturi și puteri ale lui Cromwell au fost expuse într-un nou instrument legislativ – Humble Petition and Advice -, care a înlocuit Instrumentul de guvernare, având rolul unei noi Constituții. Cu toate că nu s-a reușit restaurarea Coroanei cu Cromwell rege, această nouă Consituție aducea în lumină multe dintre vestigiile constituției antice, inclusiv o Cameră a Pairilor (în locul Camerei Lorzilor), numită Cealaltă Cameră. La fel ca un rege, Cromwell a creat și pairi: Charles Howard a fost făcut viconte de Morpeth și baron de Gisland în iulie 1657, iar Edmund Dunch a fost creat baron Burnell de Est Wittenham în aprilie 1658.
Surse:
The Founding of the Protectorate, The Cromwell Association
www.historic-uk.com/HistoryUK/HistoryofEngland/Oliver-Cromwell/
en.wikipedia.org/wiki/The_Protectorate