Rachel Wall, probabil prima femeie-pirat de origine americană, este ultima femeie executată public prin spânzurare în Massachusetts

Rachel Wall, născută Schmidt în jurul anului 1760, în Carlisle, Colonia Pennsylvania, într-o devotată familie de presbiterieni a fost ultima femeie executată public prin spânzurare în Massachusetts și, probabil, prima femeie-pirat de origine americană.

În permanență atrasă de apă și mai putin de viața la fermă, se căsătorește în jurul vârstei de 16 ani cu George Wall, cel care o salvase la docuri de un grup de fete care o hărțuiau. Pescar și fost corsar care a servit în Războiul revoluționar american, George Wall se căsătorește cu tânăra împotriva voinței părinților acesteia. Cuplul se mută la Boston, unde fata lucrează ca servitoare, iar George este parte a echipajului unui vas de pescuit. Viața pentru cei doi în Bostonul secolulul XVIII nu era una ușoară și nu a fost nevoie de mult timp pentru ca George să se dedice pirateriei, alături de alți prieteni, veterenani și ei ai Războiului de Independență American. Dându-și seama că pentru a forma un echipaj eficient avea nevoie de orice mână de ajutor disponibilă îi propune lui Rachel să li se alăture. Pentru o perioadă, întreaga afacere s-a dovedit a fi un succes.

Planul lor era unul simplu: ancorau lângă o insulă în timpul unei furtuni iar după ce apele se calmau, lăsau impresia că goeleta lor a fost deterioarată, momind astfel echipaje să le vină în ajutor. După ce aceștia se apropiau suficient de mult, îi atacau, omorau, furau obiectele/marfa de valoare și scufundau nava. Cei care îi așteptau pe nefericiții marinari de bună-credință aveau să creadă că aceștia au fost prinși și răpuși de furtună. Între 1781 și 1782, soții Wall au capturat 12 bărci, au ucis 24 de marinari și au păstrat pentru ei pradă  în valoare de aproximativ 6 000 de dolari. În septembrie 1782, o furtună s-a dovedit mult prea puternică, iar George Wall și echipajul au căzut peste bord, fiind luați de apă agitată. Rachel a fost singura supraviețuitoare. Rămasă acum văduvă, Rachel s-a întors în Boston iat în anii care au urmat a lucrat din nou ca servitoare, foarte probabil a practicat prostituția și nu s-a ținut departe de furtișaguri. O bonetă îi va aduce însă sfârșitul.

Într-o zi, Rachel Wall a atacat-o pe Margaret Bender, o bostoniană în vârstă de 17 ani pentru a-i fura boneta. A fost prinsă de forțele de ordine, aruncată în închisoare și judecată pe 10 septembrie 1789 pentru tâlhărie. În timpul procesului ea mărtusisește actele de piraterie și de tâlhărie, dar insistă că nu a omorât pe nimeni niciodată și se declară uimită de acuzatia adusă – furtul bonetei, menționând că nu a văzut-o niciodată pe Margaret Bender. Este găsită vinovată și condamnată la moarte pentru tâlhărie. Este spânzurată pe 8 octombrie 1789. Ultimele ei cuvinte au fost:

„În mâinile Dumnezeului Atotputernic îmi încredintez sufletul, bazându-mă pe mila Lui… și mor ca un membru nevrednic al Bisericii Presbiteriene, în al 29-lea an al vieții mele.”

Surse:
^{http://www.executedtoday.com/2009/10/08/1789-rachel-wall-female-pirate/}

^{https://en.wikipedia.org/wiki/Rachel_Wall}

^{http://www.thepirateking.com/bios/wall_rachel.htm}

^{Life, last words and dying confession, of Rachel Wall, who, with William Smith and William Dunogan, were executed at Boston, on Thursday, October 8, 1789, for high-way robbery.}