S-a nascut Émile Zola, scriitor francez

Émile Zola s-a nascut pe 2 aprilie 1840 si a decedat pe 29 septembrie 1902. A fost un romancier francez, cel mai important exemplu al scolii naturaliste si o figura majora a eliberarii politice a Frantei.
Nascut la Paris, fiu al unui inginer italian, Émile Zola, a petrecut copilaria în Aix-en-Provence si a învatat la Collège Burbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Lycée Saint-Louis. Dupa ce a lucrat în diverse posturi de functionar marunt a început sa scrie pentru coloana literara a unui ziar. Controversat de la bun început, el nu si-a ascuns dispretul fata de Napoleon al III-lea al Frantei, care s-a folosit de a doua revolutie franceza ca de un vehicul pentru a deveni împarat.

Mai mult de jumatate dintre romanele sale sunt parte dintr-un ciclu ce poarta numele de Les Rougon-Macquart. Având ca scena cel de-al doilea imperiu francez, urmareste influenta ereditatii asupra violentei, alcoolismului si prostitutiei în doua ramuri ale unei familii, respectabilii Rougon si infamii Macquart, timp de cinci generatii.

Dupa propria marturie „Doream sa ilustrez, la începutul unui secol de libertate si adevar, o familie care nu se poate abtine în goana de a poseda toate bunurile pe care progresul le pune la dispozitie si care deraiaza din cauza propriului avânt convulsia fatala ce însoteste nasterea unei noi lumi.”
Zola si pictorul Paul Cézanne au fost prieteni în copilarie si în tinerete, dar relatia s-a racit mai târziu din pricina descrierii fictive de catre Zola a lui Cézanne si a vietii boeme a pictorilor în romanul L’Oeuvre (Opera, 1886).
Zola si-a riscat cariera si chiar viata pe 13 ianuarie 1898 când manifestul sau J’acusse a fost publicat pe prima pagina a cotidianului parizian L’Aurore. Ziarul era condus de Ernest Vaughan si Georges Clemenceau, care au decis ca acel controversat articol va avea forma unei scrisori deschise catre presedinte, Félix Faure. J’accuse acuza guvernul francez de antisemitism si de încarcerarea incorecta a lui Alfred Dreyfus. Zola a fost judecat pentru calomnie pentru publicarea manifestului J’accuse pe 7 februarie 1898 si a fost condamnat pe 23 februarie. Zola a declarat ca osândirea si deportarea pe Insula Diavolului a capitanului evreu Alfred Dreyfus a venit dupa o falsa acuzatie de spionaj si a fost o eroare judiciara. Cazul, cunoscut si ca afacerea Dreyfus a divizat Franta între armata reactionara si biserica pe de o parte si societatea mai liberala pe de alta parte. Consecintele s-au manifestat timp de ani de zile, încât la a o suta aniversare a publicarii articolului de catre Émile Zola, cotidianul romano-catolic francez La Croix si-a cerut scuze pentru antisemitismul manifestat în timpul afacerii Dreyfus.
Portret realizat de Edouard Manet, 1868.

Zola a fost un far calauzitor pentru Franta si scrisoarea sa a marcat un moment de cotitura în ceea ce priveste afacerea Dreyfus, ducând la redeschiderea cazului capitanului si la achitarea sa în cele din urma. În timpul evenimentelor, Zola a fost acuzat de calomnie, condamnat si i s-a retras Legiunea de Onoare. Pentru a nu fi încarcerat el a fugit în Anglia. Dupa putin timp i s-a permis sa se întoarca la timp pentru a asista la caderea guvernului. Dreyfus a fost condamnat din nou, dar în cele din urma a fost eliberat, în mare parte datorita fortei morale a argumentelor lui Zola. Acesta a spus „Adevarul este în mars si nimic nu-l va opri”. În 1906, Dreyfus a fost exonerat de catre Curtea Suprema.
Piatra funerara a lui Émile Zola în cimetière Montmartre; ramasitele sale sunt acum în Pantheon.

Zola a murit la Paris pe 29 septembrie 1902 din cauza unei intoxicatii cu monoxid de carbon cauzat de un cos de fum blocat. Inamicii sai au fost acuzati, dar n-a fost dovedit nimic. Initial a fost îngropat în Cimetière de Montmartre din Paris, dar pe 4 iunie 1908, la aproape sase ani de la moartea sa, ramasitele sale au fost mutate în Panthéon.

În ianuarie 1998, presedintele Jaques Chirac a tinut un memorial pentru a onora centenarul manifestului J’accuse.