Se declanșează la Budapesta Revoluția Maghiară de la 1848 împotriva dominației habsburgice

 

Febra revoluționară de la 1848 a cuprins rapid mare parte din Europa. Îndreptată împotriva ordinii supranaționaliste, revoluțiile europene de la 1848 au dat startul deșteptării naționalismului european și deși au au fost înăbușite în 1849, ele au stat la baza constituirii statelor naționale din Europa. Revoluția Maghiară și războiul revoluționar din 1848, considerată a fi unul dintre evenimentele care au stat la baza afirmării identității naționale a poporului maghiar, aflat sub dominație habsburgică, a devenit parte a ideologiei naționale, reformele sociale adoptate fiind un punctul de pornire al transformărilor burghezo-democratice și singura dintre revoluțiile din imperiul Austriac, pentru înăbușirea căreia a fost nevoie de intervenția militară a Rusiei.

 

 

Pe 15 martie 1848 demonstrațiile violente din Pesta și Buda forțează guvernatorul imperial sa accepte toate cele 12 puncte ale Revoluției Maghiare:

 

 

 

 

Ce dorește națiunea maghiară

Să fie pace, libertate și înțelegere:

1. Dorim libertatea presei, desființarea cenzurii;

2. Guvern independent în Buda-Pesta;

3. Adunare Națională anuală la Pesta;

4. Egalitate în fața legii în chestiunile civile și religioase;

5. Gardă națională;

6. Plata dărilor de toți deopotrivă;

7. Desființarea iobăgiei.

8. Curte cu juri, pe baza egalei reprezentativități;

9. Bancă Națională;

10. Armata să depună jurământul pe Constituție, militarii maghiari să nu fie duși în afara țării, militarii străini să părăsească țara;

11. Deținuții politici de stat să fie eliberați;

12. Uniune.

Egalitate, libertate, fraternitate!

Diversele răscoale din țară permit reformiștilor maghiari să formeze un guvern, condus de primul ministru Lajos Batthyany(Primul prim-minsitru al Ungariei, din 14 martie până pe 2 octombrie 1848). Guvernul va adopta o serie de reforme, cunoscute sub numele de Legile din Aprilie, care au pus bazele unui sistem politic în Ungaria. Legile elaborate de Lajos Kossuth presupuneau 10 puncte:

1.  Miniștri responsabili (guvernul și toți miniștrii trebuiau să obțină acordul parlamentului);

2. Libertatea presei (eliminarea cenzurii și a instituțiilor cenzorilor);

3. Reprezentare populară (prin alegeri parlamentare democratice, desființarea vechiului parlament feudal bazat pe proprietățile feudale);

4. Reîncorporarea Transilvaniei în Regatul Ungariei;

5. Dreptul la întrunire publică (libertatea de întrunire și libertatea de asociere);

6. Libertate religioasă absolută, desființarea religiei de stat (catolică);

7. Egalitate universală în fața legii (abolirea legilor separate pentru oamenii de rând și pentru nobilime, abolirea privilegiilor juridice ale nobilimii);

8. Impozitare universală și egală (eliminarea scutirii de taxe a aristocrației);

9. Desființarea Aviticum-ului (Aviticium era o regulă feudală învechită și anormală care prevedea că doar nobilimea putea deține terenuri agricole);

10. Abolirea iobăgiei și servitudinii feudale, cu compensații acordate de stat proprietarilor de terenuri.

Revoluția Maghiară a fost întâmpinată într-o primă fază cu entuziasm de mai mulți intelectuali si revoluționari români însă ideea unei supremații maghiare enunțate de Kossuth Lajos și hotărârea alipirii Transilvaniei la Ungaria de către revoluționarii maghiari, vor conduce la o revoluție paralelă, românească, în Transilvania. În acest context, mișcările de împotrivire ale românilor, sașilor dar și ale ungurilor rămași fideli coroanei austriece au fost violent reprimate, pornindu-se o adevărată prigoană împotriva celor care refuzau alipirea Transilvaniei la Ungaria. Concomitent, s-au ridicat la luptă și croații, care, la fel, nu își doreau să facă parte din statul național ungar. Aflati în război pe mai multe fronturi, radicalii revoluționari maghiari văd în război o oportunitate pentru a pune și mai multă presiune pe Casa de Habsburg, care se confrunta cu o revoluție chiar în capitala sa. Revoluția austriacă este însă înfrântă în momentul în care Franz Joseph I îl înlouiește pe unchiul său Ferdinand I pe tron. Franz Joseph nu recunoaște guvernul maghiar și predă controlul întregii armate a Ungariei, mareșalului Lamberg, moment în care se produce ruptura definitivă între cele două capitale de pe Dunăre. Cum Lamberg este ucis la sosirea în Pesta, Curtea Imperială dizolvă guvernul maghiar și îl numește la comanda armatei pe feldmareșalul de origine croată, Josip Jelačić. Armata Imperială și Regală cu ajutorul Armatei de Intervenție a Imperiului Rus învinge Armata Revoluționară Maghiară pe 4 octombrie 1849. Pe 6 octombrie, cei 13 ofițeri din armata revoluționară maghiară( cei 13 martiri de la Arad), dar și Lajos Batthyany sunt executați sub acuzația de încălcare a jurământului de fidelitate față de Casa de Habsburg și susținerea mișcării revoluționare a lui Kossuth Lajos. Autoritatea Imperială anulează reformele revoluției și instaurează un regim militar pe teritoriile coroanei maghiare, subordonat direct Cancelariei Imperiale.

Mulți dintre liderii și participanții la Revoluție, incluzându-i pe Lajos Kossuth, István Széchenyi, Sándor Petőfi, József Bem și Lajos Batthyany sunt printre cele mai respectate personalități din Istoria Ungariei, și aniversarea izbucnirii revoluției, 15 martie, este una din cele trei sărbători naționale maghiare, alături de 20 august, Ziua Întemeierii Ungariei de către primul rege creștin al Ungariei, Ștefan I și 23 octombrie, Zi Națională în memoria Revoluției din 1956 împotriva dictaturii bolșevice și a ocupației sovietice.