A venit Majestatea Sa Regele…

Momentul în care Regele se reîntorcea în țara Sa după 1989 a fost de o copleșitoare emoție și plin de lacrimi de bucurie, atât pentru Majestatea Sa cât și pentru țară. Emoția este astăzi, la fel de copleșitoare ca și atunci, însă este acum dublată de lacrimi de durere, deoarece Majestatea Sa se reîntoarce, pentru totdeauna alături de poporul Său.

Reîntoarcerea Majestății Sale în țară are o dublă semnificație: pe de o parte Majestatea Sa își arată din nou marea iubire pentru România, țara pe care a condus-o demn prin furtunoșii ani ai Războiului Mondial și pe de altă parte se încheie un capitol important al istoriei României și a istoriei în general.

Majestatea Sa a fost un exemplu de decență și modestie, covârșit însă de vremuri și de nenorocirea numită comunism și postcomunism, care s-a abătut asupra iubitei sale Românii. Dispariția sa poate fi considerată prematură, deoarece misiunea sa era în fruntea unei țări și nu exilat și aș putea supune chiar batjocorit, departe de țară. Regele a fost împiedicat să își ducă la capăt misiunea Sa iar România, după 1989, a ratat o imensă șansă de a se alinia la normalitate, care lipsește încă și azi din România.

Învățătura pe care o lasă Majestatea Sa este una simplă, onestitatea și demnitatea duc la capacitatea de a te ridica deasupra vremurilor și problemelor. Cea mai importantă moștenire pe care o lasă însă nouă, este iubirea sa nețărmurită pentru acest popor și grija sa permanentă față de soarta României. Majestatea Sa a demonstrat o capacitate ieșită din comun de a înfrânge problemele cu care viața l-a încercat, demonstrând tuturor că te naști Rege și destinul îți e hărăzit de Divinitate.

Capitolul istoric care se încheie astăzi, pune punct unui epoci importante din istoria noastră, întrebarea care tot azi se naște, este o întrebare firească, care va fi soarta Monarhiei și care va fi rolul Monarhiei în România. Este simbolic gestul Regelui de a nu da mâna cu un personaj, a cărui nume nu merită nici pomenit, alături de cel al Majestății Sale, gestul însă trebuie să fie învățătură și lecție eternă pentru urmașii Săi direcți. Este inadmisibil pentru Coroana României să stea la ușa republicii, este inadmisibil ca memoria Majestății Sale să depindă de o fărâmă de buget, la mila unor trecători politicieni (nu oameni politici…). Exemplul Majestății Sale, care a avut o fermă de găini, ca să supraviețuiască, ar trebui rememorat și urmat, de cei care astăzi doresc o lege prin care să primească ceva, infinit de mic, pe lângă măreția Coroanei Române…

RG