Ziua Independenței – Statele Unite Mexicane

Pe 16 septembrie 1810, preotul catolic cu idei progresiste Miguel Hidalgo y Costilla lansează lupta de independență a Mexicului după ce citește manifestul numit “Grito de Dolores” (strigătul durerilor) în orașul Dolores, prin care cere sfârșitul celor 300 de ani de guvernare spaniolă a Mexicului, redistribuirea pământului și egalitate rasială. Mii de indieni și metiși s-au aruncat pentru a săruta steagul purtat de Hidalgo, care o înfățișa pe Fecioara din Guadalupe, după care armata țărănească a pornit în marș spre Mexico City. Miguel Hidalgo y Costilla – „tatăl independenței mexicane” – și armata lui de țărani a fost învinsă aproape de capitala mexicană, la Calderon, în ianuarie 1811. Miguel Hidalgo a fugit spre nord dar a fost capturat și executat. Ideile lui au fost însă preluate de alți lideri ai țăranilor, cum ar fi José María Morelos y Pavón, Mariano Matamoros și Vicente Guerrero, care au condus armatele de revoluționari nativi și metiși împotriva spaniolilor și regaliștilor.

Independența Mexicului trebuie privită în contextul evenimentelor istorice din Europa; după ce Napoleon a cucerit Spania și l-a pus pe fratele său pe tron, influența politicii lui liberale a ajuns și în Mexic, societatea împărțindu-se între liberali și conservatori. În toate posesiunile spaniole din America au izbucnit revolte.

În mod ironic însă, regaliștii, alcătuiți din mexicani de origine spaniolă și alți conservatori, au adus în cele din urmă independența. În 1820, liberalii au preluat puterea în Spania, iar noul guvern a promis reforme menite să îi potolească pe revoluționarii mexicani. Drept răspuns, conservatorii mexicani au cerut independența ca mijloc de menținere a poziției lor privilegiate în societatea mexicană. La începutul anului 1821, Agustín de Iturbide, liderul forțelor regaliste, negociază “Planul Iguala” cu Vicente Guerrero. Conform planului, Mexicul urma să fie o monarhie constitutională independentă, Biserica Catolică menținându-și poziția privilegiată. În plus, mexicanii de origine spaniolă urmau să fie considerați egali cu spaniolii. Mexicanii cu origini mixte și indienii urmau să aibă mai puține drepturi. Iturbide a învins forțele regaliste care se opuneau încă independentei, iar noul vicerege spaniol, Juan de O´Donojú, lipsit de bani, forțe și provizii a fost nevoit să accepte independența Mexicului.

După 11 ani de la debutul revoltei, mexicanii au reușit să elibereze capitala de trupele spaniole, declarația de independență fiind semnată de „sich Agustin de Iturbide” la Córdoba (Veracruz) în 24 august 1821. În 1822, cum nu a fost găsit un monarh Bourbon care să conducă Mexicul, Iturbide a fost proclamat împăratul Mexicului. Cu toate acestea, imperiul său a fost de scurtă durată, iar în 1823, liderii republicani Santa Anna și Guadalupe Victoria au proclamat republica, cu Guadalupe Victoria președinte.

Surse:

^{https://www.history.com/this-day-in-history/mexican-war-of-independence-begins}

^{https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Mexicului}