Roger Williams pune bazele Plantațiilor Providence din Rhode Island. Colonia obține în timpul Restaurației o Cartă Regală semnată de Carol al II-lea al Angliei

Liderul politic și religios Roger Williams (1603-1683) a rămas în istoria Statelor Unite ale Americii ca fondator al statului Rhode Island și unul dintre primii și cei mai puternici susținători ai separării bisericii de stat în America Colonială. Colonia engleză din Rhode Island a fost fondată în 1636 în locul numit inițial “Roodt Eylandt” (insula roșie) de către Adrian Block, care a explorat zona pentru Țările de Jos. Denumirea se datorează lutului roșu găsit acolo. Roger Williams a întemeiat prima biserică baptistă din America și a editat primul dicționar al limbilor native americane.

Roger Williams s-a născut și a crescut în Anglia. A plecat spre Lumea Nouă în 1630 împreună cu soția sa, Mary Barnard, datorită persecuțiilor religioase la care erau supuși puritanii și separatiștii. Ei s-au mutat în Colonia Massachusetts Bay unde între 1631 și 1635 s-au ocupat de agricultură și unde Williams a lucrat ca pastor. Opiniile sale au fost însă considerate mult prea radicale de către restul coloniștilor. Williams considera că era extrem de important ca religia pe care o practică să fie liberă de orice influență exercitată de Biserica Anglicană sau rege. În plus, el a pus la îndoială dreptul regelui de a acorda teren persoanelor din Lumea Nouă și și-a manifestat dezaprobarea față de de practica confiscării pământului de la americanii nativi, fiind și un militant împotriva sclaviei. Ca urmare a acestor puncte de vedere, în timp ce slujea ca pastor la Salem, a intrat în conflict cu liderii coloniali. Williams considera că fiecare congregație a bisericii ar trebui să fie autonomă, motiv pentru care nu a urmat instrucțiunile trimise de lideri. Din acest motiv, în 1635 este exilat în Anglia.

Reușește însă să fugă și trăiește cu indienii Narragansett, de la care cumpără pământ în zona care ulterior va deveni Providence. Formată în 1636, Providence a atras și alți separatiști care voiau să fugă de regulile religioase coloniale. Colonia a fost un refugiu pentru baptiști, quakeri, evrei și alte minorități religioase. William Coddington și John Clark, împreună cu câțiva adepți s-au stabilit pe mica insulă din Rhode Island, numită pe atunci Aquednok, pe care au cumpărat-o de la la indieni și unde au fondat orașul Portsmouth. Cei douăzeci de colonisti din Portsmouth, de comun acord l-au ales pe Coddington guvernator al coloniei și au pus bazele unui mecanism de guvernare, la fel ca în Providence. Aceste mici așezări au atras alți separatiști, iar printre aceștia s-a numărat și Anne Hutchinson, alungată și ea din colonia din Golful Massachusetts. Anne nu a rămas însă mult timp în Providence și cum nu a putut fi de acord nici cu Coddington ea a ajutat la formarea coloniei din Newport în 1639. În 1640, Newport și Portsmouth s-au unit sub conducerea lui Coddington. De-a lungul anilor, fiind întemeiate pe principiul libertății absolute a conștiinței, cele trei așezări au crescut, atrâgând tot mai mulți coloniști. Majoritatea dintre ei, oameni care nu puteau suporta rigorile teologiei, legii și obiceiurilor puritane; firi mult prea independente, spiritul lor de libertate fiind dus la extrem, ei nu puteau fi de acord între ei, motiv pentru care mulți ani Rhode Island a fost cea mai turbulentă dintre toate coloniile din Noua Anglie. “Libertatea sufletească” așa cum a numit-o Roger Williams nu s-a extins însă și la chestiunile civile. În Providence doar capii de familie puteau vota, nu și bărbații necăsătoriți sau femeile. Ulterior, votul a fost limitat la proprietarii de terenuri. Cum cei mai mulți locuitori nu aveau titluri de proprietate, cele trei așezări s-au unit într-un final, iar în 1643, Williams s-a dus în Anglia pentru a obține permisiunea de a forma Plantațiile Providence din Providence, Portsmouth și Newport. A obținut carta din partea unei comisii parlamentare conduse de Sir Robert Rich, Conte de Warwick, pe 14 martie 1643, iar la întoarcere a fost primit cu mult entuziasm în colonie. Carta a fost emisă pentru “Încorporarea plantațiilor Providence din Golful Narragansett în Noua Anglie” și a autorizat coloniștii să se guverneze singuri, însă ea a fost doar o cartă de încorporare, prin care nu se acorda pământ. După obținerea cartei, a fost fondat orașul Warwick care s-a unit cu restul așezărilor. Uniunea a fost însă de scurtă durat, căci în  1648, Coddington a obținut o cartă separată pentru Portsmouth și Newport. Cum însă noul aranjament nu a fost satisfăcător, după câțiva ani de certuri, cele patru orașe s-au unit din nou sub carta lui Williams. Ulterior denumirea a fost schimbată în Rhode Island. Roger Williams a continuat să servească în guvernul din Rhode Island ca președinte al Adunării Generale din 1654 până în 1657. După Restaurație, carta acordată de Parlament nu a mai fost considerată valabilă, iar pe 8 iulie 1663, Roger Williams a obținut de la regele Carol al II-lea al Angliei o a doua cartă pentru Plantațiile Rhode Island și Providence, care confirma privilegiile acordate de prima, dar în plus acorda și pământ și stipula că nimeni nu trebuia să fie molestat pentru diferențe de opinie în materie de religie. Legiuitorul coloniei a hotărât însă că romano-catolicii nu aveau să se bucure de libertăți depline. Cu toate acestea, carta a fost atât de liberală, iar oamenii atât de dedicați ei, încât a rămas în vigoare până în 1842.

În cei peste cincizeci de ani petrecuți în Noua Anglie, Roger Williams a fost un avocat ferm al toleranței religioase și al principiului separării bisericii de stat. Guvernul condus de el a fost dedicat protejării “libertății conștiinței” individuale. Moștenirea sa va fi însă cu adevărat apreciată doar după Revoluția Americană, când Roger Williams a fost adesea prezentat de biografi ca un precursor al democrației Jeffersoniene. La conducerea coloniei i-a urmat Benedict Arnold, străbunicul celui care va deveni cel mai notoriu trădator al războiului revoluționar, numit tot Benedict Arnold.

Colonia din Rhode Island nu a fost însă niciodată privită cu ochi buni de vecini și a fost mult timp hărțuită de Massachusetts și Connecticut care emiteau pretenții teritoriale. Însă în ciuda tuturor dificultăților, până la debutul Revoluției Americane, Rhode Island a ajuns o colonie prosperă, cu soluri fertile și porturi ample. După războiul de șapte ani, porturile din Rhode Island au fost însă puternic afectate de reglementările britanice pentru import și export și de taxe. Drept urmare, colonia a fost în avangarda mișcării de independență, rupând legăturile cu Regatul încă înainte de adoptarea Declarației de Independență. Cu excepția confiscărilor și a ocupației britanice din Newport, pe Rhode Island nu s-au dat multe lupte. După război, Rhode Island a continuat să își afirme independența, și nu a fost de acord cu federaliștii în ratificarea Constituției SUA. Apărători feroce ai independenței, Rhode Island a fost prima colonie care a garantat libertatea religioasă a tuturor cetățenilor săi și a susținut principiul separarii bisericii de stat. Au fost ultimii care au ratificat Constituția Statelor Unite, după ce aceasta intrase în vigoare deja, iar guvernul fusese stabilit.

Surse:

^{www.thoughtco.com/rhode-island-colony-103880}

^{www.history.com/topics/reformation/roger-williams}

^{www.usahistory.info/New-England/Rhode-Island.html#a}

^{sos.ri.gov/divisions/Civics-And-Education/teacher-resources/rhode-island-charter}